Una dintre cele mai frumoase amintiri ale mele din copilarie se leaga de carti. De-abia invatam sa citesc, prin anii gradinitei, cand tatal meu a inceput sa ma duca la biblioteca din oras, pentru a-mi alege cartile preferate. Iubeam momentele alea. Placerea de a rasfoi paginile colorate, responsabilitatea de a alege cele 3-4 carti pe care urma sa le tin acasa in urmatoarele saptamani, emotia de a descoperi de fiecare data ceva nou. Am crescut cu atat de multe povesti in jurul meu, ca la un momentdat nu mai aveam nevoie de adulti care sa-mi citeasca, ba chiar am devenit eu cea care spuneam povesti la culcare, oricui se nimerea prin preajma.
De-asta imi creste inima cand vad ca Olivia imi mosteneste pasiunea. Oricat ar fi ea de agitata si de vijelioasa, cand vine vorba de spus sau de citit o poveste se potoleste instant. Ce regret e ca nu-mi mai amintesc tonele de povesti din copilarile, asa ca sunt nevoita sa ma pun continuu la curent cu noi si noi intamplari adecvate varstei ei. Asa ca ziua ne delectam cu carti „de hartie”, iar seara la culcare incercam de ceva timp varianta povestilor citite de pe telefon. Mi se pare o optiune mai buna pentru ca asta imi permite sa sting lumina si somnul are sanse sa vina mai usor, in absenta stimulilor vizuali, plus ca oferta de pe net e in mod normal mai mare decat cea din biblioteca.
Asa am dat de curand peste o micuta comoara in universul cautatorilor de povesti ca mine: anidescoala.ro. Site-ul are un continut mai divers si cu siguranta e util pentru alte grupe de varsta, dar ce m-a atras pe mine au fost evident povestile. Nu numai ca-s multe, multe, multe, dar alaturi de cele super faimoase si clasice am gasit si povesti sau autori de care habar n-aveam, ca Erica David sau Erica Scheuering. Da, imi place sa descopar femei care au scris povesti, mai ales cand mi se par si reusite 🙂
Lasand feminismul deoparte, m-a inspirat categoria poveștilor cu talc, care nu numai ca-s educative dar sunt si suficient de simple si la obiect cat sa poata fi folosite inca de la varste mici. (Nu stiu de cine-s scrie, asa ca o sa presupun ca tot o femeie sta si in spatele lor. Sunt 50% sanse sa fi nimerit)
Si mi-au venit idei, iar ideile genereaza entuziasm. Am mai scris aici despre cartonasele mele Montessori si succesul mare pe care l-au avut la noi. Ei, de cand am dat peste povestioarele astea scurte mi-a venit ideea de a le printa intr-un mod similar, pe cartonase. Pe o fata – povestea si morala, pe cealalta – o imagine cu animalutele din poveste. In viziunea mea, va veni o zi in care eu voi alege cartonase dintr-un teanc iar Olivia, uitandu-se la imagine, imi va povesti ce se intampla cu animalutul si ce avem de invatat din patania lui. Sper sa revin si cu punerea in practica, pe cat de curand posibil. Weekendul asta am program clar de editat poze si de pregatit materialele pentru printat, iar cand sunt gata promit ca le pun si aici. In caz ca ii par utile cuiva.
Si pe langa cartonase, Weekendul asta merg cu bicicleta! 🙂
În Căsuța Oliviei 
Lasă un răspuns