Dupa o luna de gradinita

A venit si toamna si peste tot în jur citesc multe experiente sau sfaturi legate de inceperea gradinitei. Pe unele dintre ele mi-as fi dorit sa le fi aflat mai devreme, orice informatie in plus ar fi fost de ajutor pentru o acomodare mai usoara. 🙂

Uhm…acomodare usoara? Exista asa ceva?

Pai noi am inceput gradinita cu vreo 40 de zile mai devreme, mai exact de la 1 august. Scazand cele circa 10 zile de absente din acest interval, putem concluziona ca sarbatorim deja prima luna de gradinita. A fost o lună de foc, cu bune si cu rele, în care am făcut greșeli dar am găsit și mici trucuri care au remediat in cele din urma situația. Sincer, ne-am asteptat la o adaptare mai usoara avand in vedere ca am promovat ideea colectivitatii mult si bine si Olivia era mega-incantata in prima zi, asa ca ce-a urmat dupa a venit ca un soc pentru noi.

Prima zi de gradinita ne-a dat sperante. A inceput surprinzator de bine, cu entuziasm si cu interes maxim fata de noutatile din jur. Am intentionat sa stau cu Olivia sau prin preajma ei in prima zi, pentru a nu se simti abandonata, dar ea ma ignora pur si simplu, find cucerita de tot ce era nou in jur. Asa ca am stat vreo ora si am plecat. Mare greseala.

Sfat:  Daca gradinita permite sa stati acolo cu cel mic in primele zile, pai stati! Nu va lasati amagiti de ignoranta sau de entuziasmul piticului.

De a doua zi dimineata a inceput show-ul. Cum se trezea, incepea sa planga cu lacrimi de crocodili si sa suspine ca ea nu vrea la gradi, pentru ca ii e frica sa nu o lasam acolo. Ba mai mult, timp de o saptamana si ceva s-a trezit si noaptea plangand, cu aceleasi texte. Apoi a inceput sa ceara la baie foarte des, spunand mereu ca ii vine sa faca pipi, desi nu facea deloc sau foarte putin. A facut si pe ea in masina, de doua ori, desi eram in weekend si nu se vorbea deloc de gradinita. Punand toate aceste comportamente cap la cap, e clar ca inceperea gradinitei a reprezentat o anxietate foarte mare pentru Olivia si ca frica ei de a nu ramane acolo era cat se poate de reala in capul ei.

Vestea buna e ca pare ca a iesit soarele si pe strada noastra si acum Olivia se duce fericita la gradinita, ba chiar suspina ca ii e dor de educatoare, cand nu e acolo 🙂

Am încercat să sumarizez mai jos ceea ce ne-a ajutat pe noi sa trecem peste perioada mai dificila.

Mici trucuri de succes:

  • Dupa o saptamana de suspine si de declaratii ca ea se teme sa nu ramana la gradinita, i-am cumparat Oliviei un ceas de mana, analogic, si i-am explicat unde e ora 1, ora la care e luata zilnic de la gradinita.
  • Am organizat in cateva seri mici piese de teatru cu papusile din casa, avand ca subiect gradinita si tot ce se intampla acolo. Anna si Elsa, personajele indragite de Olivia, au jucat de aceasta data rolul celor 2 educatoare de la gradinita. Am sperat ca in asa fel personajele preferate vor fi asociate cumva cu noile figuri de la gradi.
  • I-am tot explicat, logic, de ce nu sunt sanse sa o uitam la gradinita si i-am reamintit ca mami si tati isi tin mereu promisiunile
  • Intr-o dimineata am pregatit o felicitare pentru alta fetita de la gradi, care isi serbase ziua de nume cu o zi inainte
  • Am renuntat la a o mai lasa eu pe Olivia in curtea gradinitei, caci de fiecare data se agata de mine, ma inlantuia cu bratele si incepea sa planga, facand despartirea foarte grea si fizic si psihic. Solutia care pare sa functioneze e sa mergem cu totii cu masina pana la poarta gradinitei, eu imi iau la revedere dar nu cobor, in timp ce sotul o duce in curte si o preda educatoarelor. Asa se poate fara lacrimi.
  • Am facut un dosarel pentru plansele si activitatile facute la gradi. Cand vine cu ceva nou acasa, ca e fisa colorata, ca e vreun colaj, Olivia e foarte incantata sa scoata dosarul de planse si sa le organizeze din nou.

Spuneam la inceput ca am ales sa mergem la gradi de la 1 august. Motivele noastre au fost subiective si legate de cat de solicitant e pentru noi sa gestionam racelile Oliviei. Auzisem peste tot în jur că grădinița, în septembrie, începe cu o săptămână de prezenta, urmată statistic de 1-2 săptămâni de viroză la domiciliu. Ne-am gândit că dacă începem vara, sunt mai puțini copii, mai puține viroze, șanse mai mari de continuitate si de adaptare mai ușoară.

Ce nu am știut/nu am luat în calcul legat de a incepe gradinita vara:

  • Vara grădinițele nu urmează o programă, așa că cei mici se joacă destul de liber. Asta ar fi bine în principiu, doar că noi i-am prezentat Oliviei conceptul de grădiniță că fiind un loc unde va face activități, va învăța cântece, poezii, etc. Si na, dezamăgire maximă, doar s-a jucat asa cum s-ar fi jucat si in parc, singura diferenta fiind ca nu mai avea alaturi o persoana cunoscuta.
  • Vara cei mici sunt amestecati cu scolari care isi petrec acolo vacanta de vara (gradi + after-school la un loc). Cei mari sunt deja la varsta la care e mai distractiv sa joace un joc pe telefon sau pe tableta si, spre surpriza noastra, chiar veneau cu asa ceva la gradinita. Iar cei mici – buluc peste cei mari. Consider totusi ca aceasta a fost o problema puctuala a gradinitei noastre si sper ca nu se intampla in foarte multe locuri.

Una peste alta, acum e bine. Efectele pozitive se vad. Olivia e mult mai sociabila, mai inteleapta, a invatat cantecele si jocuri, a invatat niste reguli noi. Si, cel mai important, ii place!

Asa ca exista speranta. Inceputul e greu, dar trece.

2 gânduri despre “Dupa o luna de gradinita

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s