Jumătate de soare galben

Anul acesta mi-am propus să citesc cât mai multe cărți scrise de femei, pentru a-mi schimba o convingere potrivit căreia femeile nu prea scriu cărți. Sau cel puțin nu cărți bune.

Provocarea a început cu succes alături de Alice Munro și a continuat în același ton cu Chimamanda Ngozi Adichie – jur că i-am scris numele cu mânuța mea, nu am dat copy-paste 🙂

„Jumătate de soare galben” e o carte frumoasă și tulburătoare, ușor de citit, plină de informații necunoscute mie cel puțin, cu o poveste puternică și cu concluzii de reținut și de aplicat in viață. Nu-mi plac review-urile care se transformă într-un rezumat al cărții și dezvăluie atât acțiunea cât și rolul personajelor, așa că n-o să fac asta. O să scriu în schimb despre ce am simțit citind cele 500+ de pagini.

În primul rând, am simțit încă o dată că viziunea noastră a europenilor despre istorie este egoistă și centrată pe cât de bine sau rau ne-a mers nouă, pe cât de descurcărețe au fost marile imperii de pe bătrânul continent în a câștiga noi teritorii și a „civiliza” alte popoare, o istorie a succeselor. Dar istoria uită să povestească despre traumele pe care aceste cuceriri și expansiuni le-au produs în rândul bastinasilor, despre cum acelor oameni viața li s-a schimbat și în rău, nu numai în bine.

Titlul cărții m-a intrigat și m-a făcut să cred că e intr-un fel sau altul o metaforă pentru iubire. Realitatea a fost la polul opus, căci jumatatea de soare nu era altceva decat simbolul de pe steagul republicii Biafra, folosit de armată în timpul războiului dintre Nigeria si Briafra, 1967-1970. Un razboi destul de recent deci, părinții noștri ar fi putut auzi de el, eu una habar n-aveam că s-a întâmplat așa ceva. Cum n-aveam habar nici că au murit atunci 1 milion de oameni. Inutil. Și nici că morțile n-au fost provocate preponderent de razboi, ci de foamete. Și nici că foametea nu este o realitate crudă și definitorie a Africii, ci că foametea de atunci a fost atent orchestrată de Nigeria și aprobată tacit de Anglia și Rusia, in goana lor dupa cât mai mult petrol.

Poate nu întâmplător unul dintre personaje, căutând un titlu cât mai descriptiv pentru situația din Biafra, se opreste asupra următoarei fraze, dedicată mai mult sau mai puțin cetățenilor britanici: „toți ați privit tăcuți cum noi muream”.

biafra-map

În al doilea rând, am simțit poveștile din carte ca fiind puternic feministe și centrate pe femei de succes. Multe personaje feminine, atât principale cât și secundare, se remarcă printr-o putere psihică extraordinară, prin flexibilitate si adaptabilitate. Razboiul e greu pentru toata lumea și lasa urme adanci în sufletul tuturor, dar unele personaje reușesc cumva să ramana întregi. E o poveste despre tărie. Și ce e mai frumos e că personajele astea remarcabile nu sunt în esență perfecte, sunt oameni normali, cu complexe, slăbiciuni și temeri, care calcă strâmb și o iau si-n direcții gresite, dar care in situații limită reușesc să găsească o putere interioară care să facă diferența. Nu doar pentru ei, ci și pentru alții.

Am văzut mai demult, înainte să fac rost de carte, un TED talk al autoarei care mi-a rămas de atunci în cap dar acum după lectura parcă susține și mai bine ideea diferenței de perspectivă care poate schimba o poveste într-o cu totul alta. Îl recomand si pe el, alături de carte. Ca să nu uităm că lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par.

Inchei cu un mic citat care mi -a atras atenția, apropo de ideile feministe vehiculate prin carte.

-Nu ma pot intoarce in casa lui, tanti.

-Nu ti-am spus sa te intorci in casa lui, am spus sa te intorci la Nsukka. Nu ai propriul apartament? Nu ai slujba ta? Odenigbo a facut ceea ce fac toti barbatii…asta inseamna ca s-a sfarsit lumea? (…) Cand m-am casatorit cu unchiul tau, mi-a fost la inceput teama, pentru ca mi se parea ca orice femeie de pe strada ar fi putut sa vina si sa ma scoata din casa mea. Acum stiu ca nimic din ceea ce ar face el nu-mi va schimba viata. Viata mea se va schimba numai daca eu vreau sa se schimbe. (…) Nu trebuie sa te comporti niciodata de parca viata ta ar fi in mainile unui barbat, m-ai auzit? spuse matusa Ifeka. Viata ta este numai si numai in mainile tale. Sambata ai sa te intorci acasa.

 Lecturi memorabile!

 

 

 

 

Chimamanda Ngozi Adichie

Anunțuri

Un gând despre “Jumătate de soare galben

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s