Am mai scris aici ca de ceva timp incoace mi-am adus aminte cat de frumos e sa citesti, sa savurezi pur si simplu farmecul unor cuvinte si magia unor povesti.
Am citit deja in jumatate de an cat n-am citit in ultimii 3 la un loc si mai am un morman de carti cumparate ce isi asteapta cumintele randul, plus o lista marisoara de alte titluri de care trebuie sa fac rost – pentru multe din ele trebuie sa le multumesc prietenilor de pe Facebook care si-au adus contributia la cererea mea disperata de recomandari. 🙂
Si cum m-a intrebat o prietena de curand ce carte ii recomand, m-am gandit ca n-ar fi rau sa imi fac publica super-lista, poate ii e de folos si altcuiva pe post de inspiratie.
Asa ca aceasta este lista mea de lecturi (neobligatorii) pentru anul 2016:
Carti citite:
1. Copil si barbat – Tony Parson
2. Barbat si sotie – Tony Parson
Cele doua carti pot fi citite si individual, dar personajele si actiunea se continua dintr-una intr-alta. Mie mi-au placut, nu e o lectura sofisticata, si puncteaza foarte bine niste aspecte reale ale vietii de familie si ale dificultatilor care apar, mai ales in cazul parintilor divortati…si recasatoriti. Te lasa cu niste topicuri interesante de meditatie.
In pragul aniversarii a treizeci de ani, Harry avea cu adevarat TOTUL: o sotie frumoasa, un adorabil baietel de patru ani si o slujba foarte bine platita in mass-media. Dar chiar in ajun, ca urmare a unei fapte necugetate, el reuseste sa piarda absolut tot. Dintr-o data nu mai este decat un somer, un tata singur care se chinuie sa invete cum sa se ocupe de copilul sau, framantat de intrebari la care putini barbati stiu raspunsul: cum reusesc femeile sa pieptene un par zburlit sau daca speghetele verzi sunt cel mai potrivit mic dejun?
3. Contract de casatorie – Gardoni Geza
Pe mine nu m-a dat pe spate, as zice ca daca n-o citeam nu pierdeam nimic. E buna ca lectura usoara, vara la mare. Sa zicem ca am ramas din ea cu cateva informatii interesante despre arta si despre lumea pictorilor, mai ales ca e un domeniul pe care nu il prea intelegeam. Eu personal n-o recomand, dar am gasit un review al cuiva care are alta parere despre carte, aici. De asemenea un scurt rezumat poate fi citit aici.
4. Marele Gatsby – Scott Fitzgerald
Marele Gatsby e una din cartile mentionate in foarte multe topuri de genul „x carti pe care trebuie sa le citesti pana la y ani”. Ce sa zic…n-o citisem si am zis sa recuperez. Sincer am cam tras de ea, n-as recomanda-o nimanui, dar poate am eu gusturi mai ciudate. Nu mi s-a parut ca stilul literar ar avea ceva deosebit, iar povestea e cam frivola, putin credibila, superficala…la fel ca toate personajele implicate in actiune. Nope, mare dezamagire.
Un tinar fascinat de visul american, proaspat venit la New York si doritor de succes, Nick Carraway, impartaseste povestea transformarii lui James Gatz in Jay Gatsby. Pe fundalul unei Americi prospere, dar haotice, Gatz, minat de mirajul iubirii fata de Daisy Buchanan, isi schimba viata, devenind din student la Oxford gangster, traficant de bauturi alcoolice si apoi milionar. Iubirea sa pentru Daisy nu se implineste insa; ramine povestea donquijotesca a Marelui Gatsby, desfasurata odata cu un iluzoriu, nesfirsit American dream.
5. 11 minute – Paulho Coelho
11 minute a fost in schimb o mare surpriza. Nu eram fana Coelho, desi i-am mai citit vreo 3 carti inainte. Totusi romanul acesta e cu totul altceva. Nu e spiritual sau inaltator cum ne-a obisnuit Alchimistul, ci e cat se poate de pamantesc si actual. E, mai mult sau mai putin, despre sex si despre locul lui in viata noastra.
Romanul Unsprezece minute este povestea Mariei, o fata dintr-un sat brazilian, ale carei prime intalniri inocente cu dragostea o lasa cu inima franta. La o varsta frageda, ea se convinge ca nu va gasi niciodata dragostea adevarata, crezand in schimb ca „dragostea este un lucru cumplit care te face sa suferi…“
O intalnire intamplatoare in Rio de Janeiro o face sa plece la Geneva, unde viseaza sa gaseasca faima si bogatie, dar sfarseste in strada, ca prostituata. In Geneva, Maria se indeparteaza tot mai mult de dragoste, devenind tot mai fascinata de sex.
6. O sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda – Ioana Chicet-Macoveiciuc
Prima carte a printesei. Nu cred ca mai are nevoie de vreo prezentare. Nu e fictiune, e un fel de autobiografie. E scrisa frumos, sensibil, te emotioneaza, te bucura. Deci e o carte buna. O astept cu drag pe urmatoarea.
O carte ca o imbratisare – si cine nu are nevoie de o imbratisare?
7. The Book Thief – Markus Zusak
Ah, Hotul de carti! De cand incerc sa-i dedic un articol separat si nu reusesc! E cartea care mi-a redat pofta de a citi, o carte magica, sensibila, atipica, scrisa altfel. Am terminat-o sub patura, la lumina telefonului, cu lacrimi in ochi. Nu zic mai mult, va veni si articolul dedicat la momentul potrivit. Ba da, mai zic: traducerea in romana reduce valoarea cartii la jumatate. Daca o cititi, cititi-o va rog eu in engleza. In engleza topica propozitiilor e geniala, atat de geniala incat traducatorul roman a fost putin depasit de situatie. Hotul de carti nu e numai despre o poveste frumoasa, e si despre arta de a scrie.
Este anul 1939. Germania nazista. Tara isi tine rasuflarea. Moartea nu a avut niciodata mai mult de lucru, si va deveni chiar mai ocupata. Liesel Meminger si fratele ei mai mic sunt dusi de catre mama lor sa locuiasca cu o familie sociala in afara orasului München. Tatal lui Liesel a fost dus departe sub soapta unui singur cuvant nefamiliar – Kommunist -, iar Liesel vede in ochii mamei sale teama unui destin similar.
8. Daruieste iubirea care vindeca – Hendrix & Helen Hunt
De cartea asta frumoasa am aflat de aici, nu am foarte multe de adaugat pe langa. In principiu e o carte de parenting, dar dincolo de notiunile legate de copii, mie mi-a deschis putin ochii si mi-a spus un mare adevar: de cele mai multe ori, nefericirea pe care o resimtim in relatia de cuplu si pe care o imputam partenerului sau asteptarile/dezamagirile pe care le avem fata de copiii nostri vin de fapt din niste rani adanc ascunse in sufletul nostru si inca nevindecate. De multe ori alegem solutia usoara, fugind de partenerul care ne provoaca suferinta, gasim altul care ne provoaca un alt tip de suferinta si tot asa, cand de fapt suferinta tine doar de noi.
Fac o paranteza aici: citisem undeva mai demult ca expresia „a-ti gasi jumatatea” e foarte trista. De fapt nu ar trebui sa ne vedem ca jumatati incomplete care se cauta una pe alta si care nu au sens luate separat, ci sa ne luptam sa fim persoane intregi, integre si fericite pe cont propriu, caci numai atunci vom fi un intreg si in cuplu. Tema de gandire.
Despre asta este cartea, despre cum sa-ti vindeci ranile si despre cum sa ai o relatie armonioasa cu copiii si cu partenerul. Nu e scrisa in stilul „pentru americani”, e chiar destul de tehnica si profunda in explicatii. O recomand de mai multe ori, caci nu cred ca dintr-o singura lectura se poate asimila toata comoara de informatie. Inca n-am citit Copilul Invizibil, dar as putea specula ca subiectul este oarecum similar.
Daruieste iubirea care vindeca este un instrument extrem de pretios pentru construirea unei relatii durabile si sanatoase cu propriii copii. Parintele constient, dupa cum explica autorii, isi cunoaste lipsurile (cel mai adesea provocate de o relatie defectuoasa cu parintii, in propria copilarie) si este atent ca acestea sa nu ii stirbeasca legatura cu copilul. Unul dintre aspectele cruciale subliniate de Hendrix este utilizarea dialogului intentional, care s-a dovedit ca optimizeaza comunicarea parinte-copil: folosind tehnica Dialogului Imago – oglindire-validare-empatizare -, parintele nu intampina problemele copilului prin critici sau acuzatii, ci prin disponibilitatea de a asculta si de a-i recunoaste emotiile asa cum sunt, nu asa cum considera parintele ca ar trebui sa fie.
9. Game Of Thrones – George Martin
Cartea n-are nevoie de nicio prezentare, dar spre rusinea mea n-am trecut de volumul 2. Nu pentru ca n-ar merita, ci pentru ca citisem deja aproape 2000 de pagini si am simtit nevoia sa mai schimb subiectul. Poate ma intorc la ea la un momentdat.
Ca de obicei, cartea bate filmul, iar eu am un respect deosebit pentru scriitorii care aleg sa inventeze personaje, situatii si lumi inexistente, in defavoarea optiunii de a scrie despre ceva ce le e familiar. Mi se pare foarte greu.
10. Aisa, sotia proefetului – Leila Mounira
Cartea e interesanta si plina de informatii despre o alta civilizatie. Sincer, m-am apucat de ea cu dorinta de a descoperi o perspectiva „autohtona” asupra Islam-ului care sa imi ofere niste argumente legate de lucrurile care se intampla acum in lume, de motivatia sau logica din spatele lor. N-am gasit-o. Totusi, Aisa isi incheile povestirile cu ideea ca Mohamed mai avea ceva de spus, o cheie care ar fi dezlegat tainele Coranului si ar fi risipit interpretarile. Eu zic ca merita citita.
Eu, Aisa, sotia Profetului este un roman frumos, care ar trebui sa existe in biblioteca oricaruia dintre noi. Chiar daca este scris sub forma unui jurnal, faptele devin cinematografice in imaginatia ta. Te simti in desert, te simti calare pe o camila, altadata esti in templu, rugandu-te la Allah, chiar daca nu apartii acestei religii.
Cel mai important efect pe care romanul il poate avea in Romania este crearea unei punti de dialog intre doua civilizatii care se cunosc foarte putin, sau chiar deloc.
11. Fluturi – Irina Binder
Despre Fluturi am scris deja cu mare pasiune aici. Un mare nu. Nu. Nu. (Am zis ca nu?)
Pentru o a doua opinie, i-am dat-o si mamei sa o citeasca. A rezumat-o scurt si la obiect: „Actiunea imi era cunoscuta de la Kanal D. Am lasat-o. N-am timp de pierdut cu toate parasutele”. Q.E.D.
12. Perla – John Steinbeck
Si despre Perla am scris deja, tot cu pasiune dar de aceasta data si cu drag. Aici. De-abia astept urmatoarea carte de Steinbeck.
Perla – o operă clasică a laureatului Premiului Nobel,o carte răscolitoare care vorbeşte despre năruirea visului american. Kino este un pescar foarte sărac dar mulţumit de viaţa pe care o duce alături de Juana şi fiul lor,Coyotito.Asta pâna în ziua în care descoperă cea mai mare şi perfectă dintre perle,Perla Lumii,despre care se vorbeşte în toate legendele căutătorilor de perle. Găsirea ei îl transformă pe tânărul Kino într-un om foarte bogat,mai bogat decât ar fi visat vreodată
13. Cele cinci limbaje ale iubirii – Gary Chapman
Ca sa vezi, fix cartea asta s-a nimerit la numarul 13! Mereu l-am considerat numarul meu norocos.
E un must-read pentru orice cuplu/familie, zic eu. Mi-ar placea sa fie predata la scoala. De-abia astept sa scriu un articol lung si frumos despre cat de utila poate fi aceasta carte, inteleasa si aplicata. Am cumparat alte 2 exemplare pentru a le face cadou. Deci da, e de citit. Si nu atunci cand o casnicie devine nefericita (cum se speculeaza in descrierea oficiala de mai jos), ci mai degraba cat timp casnicia e fericita :).
Căsniciile nefericite se datorează adesea unui motiv simplu, după părerea autorului Gary Chapman: vorbim limbaje diferite de iubire. În experienţa sa de peste 30 de ani în calitate de consilier matrimonial, dr. Gary Chapman a identificat cinci limbaje de iubire: cuvintele de încurajare, timpul petrecut alături de cel drag, cadourile, serviciile şi contactul fizic. Cartea le abordează pe fiecare în parte, într-un stil accesibil, din care nu lipseşte umorul.
14. The way of Serenity – Jonathan Morris
O prezenta excentrica pe lista mea de lecturi, am gasit-o in engleza la o biblioteca improvizata pe plaja din Albena si mi-a atras atentia. E scrisa de un preot catolic si e de fapt un comentariu de 200 de pagini asupra unei rugaciuni de 3 randuri. Dincolo de aspectul religios, cartea mi s-a parut foarte inspirationala si mi-a parut rau ca nu se gaseste si la noi in tara. Sper sa revin asupra ei.
God, grant me the serenity to accept the things I cannot change,
the courage to change the things I can,
and the wisdom to know the difference.
(Remarcabil ca cele 3 randuri de mai sus pot fi comentate pe parcursul a 200 de pagini, nu-i asa?)
15. Draga Viata – Alice Munro
Mi-a placut atat de mult stilul lui Alice Munro, incat m-a facut sa-mi doresc sa ajung ca ea 🙂 Fara exagerari. Nu mai citisem proza scurta, mi s-a parut foarte interesanta ideea de a cunoaste atat de multe personaje, iar capacitatea autoarei de a le caracteriza atat de meticulos, doar prin fapte si fara a emite nicio judecata este o calitate rar de gasit. Inteleg de ce a primit premiul Nobel.
Dintre toate povestirile din acest volum, „Cariera de pietris” mi s-a parut cea mai sfasietoare si m-a urmarit multe zile, asemeni unui film de groaza in care apar copii cu ochi mari si tristi.
16. Incredibila usuratate a fiintei – Milan Kundera
Milan Kundera mi-a fost recomandat, coincidenta, fix cand m-am intors din Cehia si cautam ceva de citit. Care erau sansele ca cineva sa imi mentioneze tocmai un autor ceh? 🙂
Tot ca o coincidenta, Martin Kundera vorbeste in cartea lui si despre coincidente, mai ales despre rolul pe care il au ele in deciziile pe care le luam de-a lungul vitetii. Titlul cartii e deopotriva misterios si hilar si i-a cam speriat pe toti cunoscutii care m-au vazut citind asa ceva. Din nou, traducerea noastra e putin ciudata in timp ce titlul in engleza – „The unbearable lightness of being” suna mult mai atractiv.
Eu as recomanda cartea, cu precizarea ca e mai mult o filosofie de viata pe marginea unor povesti de dragoste, si nu o poveste de dragoste sustinuta de filosofie. Cu alte cuvinte, personajele exista doar ca o baza a unor reflectii si a unor rationamente. Desi bine conturate si interesante, as zice ca nu ele reprezinta punctul central al romanului, ci ideile din jurul lor.
Daca eterna revenire este povara cea mai grea, atunci, vietile noastre, proiectate pe acest fundal, pot aparea in toata splendoarea usuratatii lor. Dar este, intr-adevar, greutatea cumplita si usuratatea frumoasa? Povara cea mai grea ne striveste, ne face sa ne incovoiem sub ea, ne lipeste de pamant. Dar, in poezia de dragoste a tuturor veacurilor, femeia doreste sa fie impovarata de greutatea trupului barbatesc. Asadar, cea mai grea povara este, in acelasi timp, imaginea celei mai intense impliniri vitale. Cu cat mai grea e povara, cu atat mai apropiata de pamant e viata noastra, si cu atat e mai reala si mai adevarata. In schimb, absenta totala a poverii face ca fiinta umana sa devina mai usoara ca aerul, sa zboare spre inaltimi, sa se indeparteze de pamant, de fiinta terestra, sa fie doar pe jumatate reala, iar miscarile sale sa fie deopotriva libere si nesemnificative. Si-atunci, ce sa alegem? Greutatea sau usuratatea?
Carti ce isi asteapta cuminti randul:
- Jumatate de soare galben – Chimamanda Ngozi Adichi (citesc de zor, pot deja sa o recomand mai departe)
- Dinti Albi – Zadie Smith
- Soareci si Oameni – John Steinbeck
- ? – de Herta Muller
- Wild – Cheryl Strayed
- ? – Doris Lessig
- ? – Anais Nin
- Pe aripile vantului – Margaret Mitchell
- La rasarit de Eden – John Steinbeck
- Mecanica inimii – Mathias Malzieu
- Behind the beautiful forevers – Katherine Boo
- Copilul invizibil – Gapa Gyorgy
- A tree grows in Brooklyn – Betty Smith
- Casa Spiritelor – Isabel Allende
- ? – Daniela Zeca Buzura
- The White Masai – Hofmann Corinne
- In pielea unei jihadiste. O marturie despre filierele de recrutare ale Statului Islamic – Anna Erelle
- Evadarea tacuta – Lena Constante
- O istorie sincera a poporului roman – Florin Constantiniu
- Cum vrea Dumnezeu – Niccolò Ammaniti
- Conversatii cu Dumnezeu – Neale Donald Walsch
- Lapte negru – Elif Shafak
- Prietena mea geniala – Elena Ferrante
- Bucuria vietii – Irving Stone
- Agonie si Extaz – Irving Stone
- Middlesex – Jeffrey Eugenides
- Despre eroi si morminte – Ernesto Sabato
- Adio arme! – Ernest Hemingway
- Mother Night – Kurt Vonnegut
- Spuma zilelor – Boris Vian
- The Man Who Mistook His Wife for a Hat – Oliver Sacks
- Parinoush Saniee – The book of fate
- Mona Matei – vrajă, vis, Valentina si-un dichis
Cam astea sunt planurile mele pe urmatoarele luni. Ambitioase, stiu, dar nu irealizabile 🙂
ti-as mai recomanda sa incerci Kurt Vonnegut, iar pentru short stories – Boris Vian
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, le-am adaugat pe lista! 🙂
ApreciazăApreciază
Eu iti recomand romanul „Descantecul ploii” de Sorina Popescu. Citeste recenzia de pe Goodreads, eu de acolo am aflat de ea. Am obiceiul de a citi inainte recenziile despre cartile pe care urmeaza sa le cumpar, macar sa-mi fac o idee. Nu stiu daca si tu procedezi la fel, Madi.
ApreciazăApreciază
Multumesc, Otilia! Da, si eu citesc recenzii inainte, doar ca incerc sa le filtrez si sa le aleg pe cele care nu-mi dezvaluie toata actiunea sau eventual chiar deznodamantul cartii, pentru ca imi strica toata placerea. Si cateodata aceasta selectie e cam dificila 🙂 De asemenea, aveam o prejudecata cum ca nu prea exista recenzii de autori romani pe GoodReads si uite ma bucur tare mult ca mi-ai spulberat-o.
Descantecul ploii chiar are o nota enorma pe GR, wow! Am pus-o pe lista, si multumesc tare mult pentru recomandare. Citind cateva recenzii, mi-a amintit vag de 11 minute a lui Coelho, asa ca de-abia astept sa o citesc.
ApreciazăApreciază
Cu placere! Sper ca o sa-ti placa.
ApreciazăApreciază