Pseudo-fluturii seductiei

Azi vreau sa scriu despre doua carti complet halucinante pe care le-am citit de curand, carora ma simt obligata sa le dedic macar cateva randuri.

O sa spulber din start misterul recunoscand ca randurile ce urmeaza nu vor fi in favoarea cartilor, precum si ca m-am hazardat incepand cu acel „am citit”. De fapt le-am inceput cu speranta, apoi le-am frunzarit in diagonala incercand sa ajung cat mai repede la ultima pagina. Verdictul meu: timp pierdut, la dublu.

1. Fluturi, de Irina Binder.

Cartea, cumva, este geniala. A reusit performanta de a ma face sa nu agreez absolut deloc personajul principal, ba chiar sa ma enervez pagina dupa pagina. Ceea ce, oricat m-am gandit, nu am reusit sa-mi amintesc a fi simtit pentru niciun alt personaj, fie el pozitiv sau negativ. Si culmea, Irina cea plina de fluturi se vrea a fi un personaj pozitiv. Debusolant este si faptul ca autoarea declara aceasta cartea ca fiind una semi-autobiografica, ceea ce ma face sa fiu rezervata si sa imi cenzurez criticile adresate personajului. Simt ca as critica o persoana reala si nu vreau asta.

Am gasit deja pe net 2 articole cu care empatizez pe deplin si care sumarizeaza tot ce as fi vrut sa exprim si eu: aici (o parere diplomata dar obiectiva) si aici (o parere sincera si amuzanta). Si totusi, cartea se afla de 2 ani in topul bestseller-erelor din Romania, lucru ingrijorator in conditiile in care actiunea ei nu este altceva decat o telenovela ieftina petrecuta pe meleaguri bucurestene, fara prea mult stil literar, cu greseli gramaticale si debordand de aroganta.

Actiunea cartii se invarte in jurul fluturilor pe care ii cunoastem fara doar si poate cu totii. Fluturi sau mai bine zis molii – ii acord credit autoarei pentru aceasta paralela reusita. Irina, aflata inca la o varsta frageda de 19 ani, e de fapt indragostita de sentimentul de a fi indragostita si de aici se nasc si convingerile ei cum ca ar putea iubi 4 barbati deodata, in moduri si in procente diferite. Asa ca se joaca cu ei dupa bunul ei plac, cu convingerea ca nu e ea responsabila, ci fluturii. Dar nu asta e problema mea cu cartea.

Problema mea consta in perceptia Irinei despre sine si discrepanta uriasa dintre cum se vede ea si cum se comporta. Se considera o femeie extrem de matura pentru varsta ei, in stare sa se controleze si sa fie rationala, care nu vrea sa faca rau altora, care are maniere alese, care vorbeste ca o doamna. Cu toate astea, face doar ceea ce ii dicteaza senzatiile de moment, isi rezerva dreptul de a fi razbunatoare, isi gaseste singura scuze, e alintata, rasfatata, intretinuta si alege sa se complaca intr-o situatie injositoare. No comment, cuvintele sunt de prisos.

Un detaliu care mi-a atras atentia in mod deosebit este momentul sarcinii pierdute. Sincer, initial l-am ratat, citind din 2 in 2, iar in momentul in care actiunile Irinei au inceput sa imi para complet incompatibile cu statutul de femeie insarcinata am simtit nevoia sa ma intorc inapoi si sa aflu exact in ce punct s-a pierdut sarcina. Cronologic, s-au intamplat urmatoarele: intrat cu masina in alte masini in repetate randuri, interntionat, de suparare; baut cateva guri de votca, de suparare; pierdut sarcina (o pagina) ; culcat cu alt tip, la 2 luni distanta, fara prezervativ. Are sens sa fi facut toate astea, desigur, ca doar Irina e foarte matura, rationala si responsabila, avand mereu un sfat intelept pentru celalalt: „in opinia mea, un barbat care ar face sex cu o prostituata fara ca sa foloseasca prezervativ, este un dobitoc sinistru”.

Multa lume motiveaza adoratia pentru aceasta carte legandu-se de intelepciunea autoarei. Asta e un fel de „fa ce zice popa, nu ce face popa”, pentru ca vorbele de duh ale Irinei sunt doar teorie, nu si practica. Limbajul vulgar si frivol dizolva orice credibilitate pe care ar putea sa o aiba putinele cugetari mai profunde din carte. Iar obsesia virgulelor puse intre subiect si predicat nu e nici ea compatibila cu pretentiile de persoana culta si educata ale eroinei.

2. Regulile Seductiei, de Ellen Fein

Un alt bestseller, de data aceasta international, care pare sa fi fost citit si luat drept carte de capatai de Irina cea de mai sus.

Am ajuns in posesia acestei minunate carti datorita bunavointei si consternarii unui coleg de birou. Citind scurtele citate de pe coperta, care recomanda aceasta lectura ca una obligatorie pentru toate fetele care urmeaza sa implineasca 16 ani si rasfoind putin printre pagini, m-am decis ca e musai sa o citesc. Nu ca sa aflu ce am ratat in ultimii 15 ani, ci ca sa aflu ce ar putea citi fiica mea in viitor.

Pe scurt, Regulile Seductiei sunt niste reguli superficiale, manipulatoare, menite sa invete o femeie cum sa isi atinga scopul suprem – acela de a face un barbat sa o ceara in casatorie si sa il faca dependent de ea. Ideea care predomina de la prima pana la ultima pagina e ca femeile trebuie sa cucereasca cu orice chip, chiar daca se prefac a fi altceva decat sunt, ca ele trebuie sa fie mereu inabordabile, vesele, superficiale, placute, disponibile, false. Din fericire, nu e nevoie de prea mult comentariu pe text, pot lasa citatele sa vorbeasca de la sine.

Scopul Regulilor este sa-l faca pe barbatul ideal complet obsedat de gandul ca trebuie sa fii numai a lui. Urmeaza regulile si el nu numai ca se va casatori cu tine, dar va mai fi si nebun dupa tine pentru totdeauna.

Desigur, este posibil ca un barbat sa se insoare cu tine si daca nu respecti Regulile. Dar nu-ti putem garanta atunci o casatorie fericita.

Sansa unei casatorii fericite o au mai degraba femeile urate care urmeaza Regulile decat femeile frumoase care nu le urmeaza.

Daca porti orice vechitura, convinsa fiind ca important este ce ai pe dinauntru nu pe dinafara, revizuieste-ti  radical ideile! Barbatilor le plac femeile imbracate sexy, in culori atragatoare.

Fa tot ce-ti sta in puteri ca sa arati lumii cel mai frumos chip al tau. Daca ai nas urat, nu ezita sa-ti faci o mica operatie estetica.

Poarta dresuri negre transparente si trage-ti usor fusta in sus, pentru seductia sexului tare.

Nu-l transforma pe sotul tau potential intr-un salvator sau psihiatru. Poarta-te, dimpotrvia, de parca te-ai nascut ca sa fii fericita. Nu spune tot despre tine. Incearca doar sa placi.

Concluzii

Concluziile sunt, cum altfel? triste. Daca aceste carti sunt intr-adevar bestsellere, daca noua generatie de fete citeste si se ghideaza dupa asa ceva, luandu-si ca model in viata dive intretinute si instabile emotional, nu ne indreptam intr-o directie prea buna.

---

 

Daca ai ajuns pe aceasta pagina cautand review-uri sau pareri ori despre Fluturi, ori despre Regulile Seductiei, incercand sa decizi daca merita sa cumperi, sa citesti sau sa te raportezi la aceste carti, atunci acest articol este scris in primul rand pentru tine.

Draga mea, a cuceri un barbat NU TREBUIE sa fie scopul suprem al unei femei. De acord ca la 16 ani universul pare a se invarti in jurul fluturasilor din stomac, si e ok sa fie asa. E frumos, e magic,  e poate necesar. Dar regulile de mai sus sunt superficiale. Exista ceva mai important si mai util decat tehnicile de seductie, si acelea sunt tehnicile de comunicare.

Mi-as dori sa se vorbeasca mai mult in scoala despre asta. Sa se inlocuiasca o parte din materiile mai putin practice cu cursuri de comunicare, psihologie, intelegere a comportamentului oamenilor si a secretelor unor relatii armonioase. Poate aceasta dorinta va deveni candva realitate.

Pana atunci, te rog crede-ma pe cuvant ca exista carti mai bune care pot fi citite. Intreaba pe cineva cu 20 de ani mai mare si evita rafturile bestsellerelor din librarii. Imi permit sa ofer o sugestie de carte aflata la extrema opusa fata de ne-recomandarile de mai sus: Adio amoruri (I kissed dating goodbye). Fara falsa modestie, pot spune ca a face o astfel de sugestie e un act de curaj, intrucat e o carte crestina ce poate fi privita cu o doza de reticenta si prejudecata. Dar contine o lectie, pentru cine are ochi sa o vada 🙂

Exista emotie si fericire si dincolo de fluturi.