Zece recomandări de cărți scrise de femei

Candva pe la finele anului trecut mi-am propus sa citesc preponderent carti scrise de femei. Traiam cu impresia ca cele mai faine lecturi ale mele de pana atunci apartineau unor scriitori de sex masculin, ba chiar, daca m-ar fi intrebat cineva,  nu eram in stare sa fac o recomandare de autoare de carte.

Un an si ceva mai tarziu, vin nu cu una ci cu zece astfel de recomandari.

Da, exista carti bune scrise de femei, ba chiar foarte multe! E-adevarat, in ceea ce numim literatura clasica predomina scriitorii, dar literatura moderna pare sa aduca un echilibru din acest punct de vedere.

Asadar, sa incepem, in ordine aleatorie:

1. Ziua in care la celalat capat al iubirii n-a mai fost nimeni – Ioana Chicet-Macoveiciuc 

Despre iubiri toxice si despre importanta unui final

coperta_Ioana-Chicet-Macoveiciuc-Ziua-în-care-la-capatul-celalalt-al-iubirii-n-a-mai-fost-nimeni_X11

Incep cu aceasta recomandare pentru ca e o carte autohtona.

Aceasta a treia carte a Ioanei lasa in urma subiectele din sfera parentingului si incearca sa exploreze luptele interioare care au loc in sufletul unei femei. Acea femeie care, desi ajunge sa aiba ceea ce numesc altii o viata implinita, tanjeste inca dupa o iubire din trecut.

Povestea romanului e scrisa cu curaj si poate fi vazuta ca o invitatie la sinceritate adresata fiecareia dintre noi. Oare cate femei isi doresc, in taina, o altfel de viata, sau macar se intreaba „cum ar fi fost daca?”

2. Culoarea purpurie (The Color Purple) – Alice Walker

Despre femei pe care viata le face sa se ascunda intr-o carapace, si despre ce descopera cand indraznesc sa iasa de acolo

culoarea purpurie

E cea mai recenta carte citita, si cu siguranta, una dintre cele mai originale lecturi din ultimii ani. E povestea – deloc fericita – a doua surori de culoare ce traiesc in sudul Statelor Unite, Celie si Nettie. Ambele sunt agresate sexual de tatal lor vitreg, inca din copilarie, iar momentul in care reusesc sa plece de acasa si sa inceapa o altfel de viata reprezinta, pentru fiecare dintrele ele, inceputul unui lung drum al evolutiei.

Eu am citit editia in engleza si, cel putin la inceput, am inaintat destul de greu. Cartea e un fel de jurnal al lui Celie, iar Celie se exprima intr-un dialect specific oamenilor de culoare, si-n plus nici nu a avut norocul de a merge foarte mult la scoala. De aici si lectura greoaie, care mi-a amintit putin de Flori pentru Algernon. Ma astept ca traducerea in romana sa faca lucrurile oarecum mai simple.

Inapoi la femei – ei bine Culoarea Purpurie mi se pare a fi un omagiu incredibil adus femeilor. Alice Walker descrie procesul de transformare al lui Celie dintr-o victima a abuzurilor domestice intr-o femeie independenta. Un proces care n-ar fi avut loc, daca n-ar fi existat alte femei puternice care sa o sprijine si care sa ii serveasca drept model si inspiratie.

Dar ar fi nedrept sa reduc romanul doar la atat, pentru ca subiectul e mult mai complex. Pe langa emanciparea femeii, Alice Walker aduce in prim plan si relatiile intre persoane de acelasi sex, si metamorfoza unor convingeri religioase, dar si amanunte istorice interesante legate de Anglia si de coloniile sale africane.

Per total, cartea asta a fost o mare surpiza si un mare castig.

3. Draga viata – Alice Munro

Despre contexte din trecut care modeleaza actiunile din prezent

draga viata

Alice Munro are un stil diferit de tot ceea ce am citit eu pana acum. Cred ca e genul de carte pe care ori o iubesti, ori o urasti. E o colectie de proza scurta insumand 15 povestiri in care predomina mai mult analiza psihologica si mai putin actiunea.

Mie mi-a placut pentru ca mi s-a parut geniala. Felul in care Alice Munro reuseste sa creioneze trecutul personajelor si gandurile lor, astfel incat sa explice sau sa justifice niste evenimente uneori banale, mi se pare o calitate extrem de rara.

Nu se intampla prea multe in cartea asta, poate de asta nici nu e pe gustul multora. Cred ca e nevoie de rabdare, desi stilul autoarei mi se pare extrem de fluid si de lizibil.

Dintre povesti, cel mai tare m-a atins Cariera de pietris. M-a urmarit povestea asta vreo trei zile si trei nopti, asemeni unui film de groaza. Inchideam ochii, si vedeam (ma rog, imi imaginam) secvente din povestire. Daca nici asta nu-i o carte buna… atunci nu stiu ce e.

4. Cel care ma asteapta – Parinoush Saniee

Despre femei ale caror vise nu se indeplinesc niciodata

2847_cel-care-ma-asteapta_coperta

Book of Fate, tradusă la noi ca „Cel ce mă așteaptă” (n-am idee de ce, sincer titlul românesc mi se pare complet neinspirat) spune povestea unei femei din lumea musulmană care, deși e forțată să se supună tradițiilor abuzive și discriminatorii ale familiei și societății în care trăiește, luptă cu înverșunare pentru a fi un alt fel de femeie și pentru a găsi un sens în suferințele ei.

Cartea vorbește despre iubire, nedreptate, ambiție și determinare, despre putere si sacrificiu, despre familie si maternitate. Despre lucrurile care dau sens vieții,  despre cum poate fi găsit acest sens chiar și în cele mai grele situații, dar si despre cât de ușor poate fi pierdut.

Impresia profundă cu care am rămas în urma acestei lecturi se îndreaptă spre mamele pe care societatea și percepția generala uită sa le mai privească drept femei. Mame care își fac din copiii lor un sens absolut al vieții, si despre golul imens care rămâne atunci când copiii cresc si uită cât datorează părinților.

Bonus – Parinoush Sanie a mai scris o carte foarte buna, ‘Tatal celuilalt copil’. Doar ca nu are femei in prim plan, asa ca nu se incadreaza in subiectul zilei 🙂

5. Inainte sa te cunosc – Jojo Moyes

Despre femei care aduc zambetul in viata altora si despre decizii care nu trebuie judecate

inainte

Din nou, am citit cartea in limba engleza si zau ca eu as fi interpretat altfel titlul „Me before you”. Dar nu ne punem cu traducatorii. Am devorat-o in doua zile, intr-un weekend petrecut in Londra. Afara ploua, iar eu citeam intr-o berarie, sub o lumina difuza. Cam atat de catchy e cartea.

Am citit cartea cu vreo 5 ani in urma, mult inainte sa apara si filmul. Pentru cine l-a vazut: filmul e simpatic, dar nu pastreaza decat actiunea din carte. Cartea, in schimb, are mult mai mult de atat: are emotie, are consistenta, are zbucium interior. Mi s-a parut scrisa cu mare sensibilitate, dar si cu umor.

Subiectul nu e deloc unul usor. E despre un dependent de adrenalina care, in urma unui accident, ramane blocat intr-un scaun cu rotile. E depre lupta lui interiora de a decide daca merita sau nu sa continue sa traiasca … asa.

6. Jumatate de soare galben – Chimamanda Ngozi Adichie

Despre razboaie care n-ar fi trebuit sa fie purtate si despre oameni care au ales sa taca

soaregalben

„Jumătate de soare galben” e o carte frumoasă și tulburătoare, ușor de citit, plină de informații istorice, cu o poveste puternică și cu concluzii de reținut și de aplicat in viață.

Am simțit poveștile din carte ca fiind puternic feministe și centrate pe femei de succes. Multe personaje feminine, atât principale cât și secundare, se remarcă printr-o putere psihică extraordinară, prin flexibilitate si adaptabilitate. Razboiul e greu pentru toata lumea și lasa urme adanci în sufletul tuturor, dar unele personaje reușesc cumva să ramana întregi. E o poveste despre tărie. Și ce e mai frumos e că personajele astea remarcabile nu sunt în esență perfecte, sunt oameni normali, cu complexe, slăbiciuni și temeri, care calcă strâmb și o iau si-n direcții gresite, dar care in situații limită reușesc să găsească o putere interioară care să facă diferența. Nu doar pentru ei, ci și pentru alții.

Iar Chimamanda Ngozi Adichie scrie frumos si inteligent. Am pe lista, pentru 2018, inca doua carti de-ale ei: Ammericanah si Hibiscus Purpuriu.

7. Un pom creste in Brooklyn – Betty Smith

Despre rolul educatiei in evolutia generatiilor

betty-smith-un-pom-creste-in-brooklyn-moderna-1-a-934314-299x299.JPG

Dacă m-ar întreba cineva care e subiectul romanului, mi-ar fi greu să pun punctul pe „i”. Nu e o carte despre terorism, despre război, despre iubire, despre sărăcie. Nu are un scenariu în crescendo sau vreun punct culminant. E pur și simplu o poveste despre viață, așa cum e ea. Sinceră, uneori banală, uneori crudă, rareori generoasă. Simplă și credibilă.

Romanul lui Betty Smith e o alta poveste despre evolutie si emancipare. Francie, protagonista povestii, e o adolescenta indragostita de carti si de scoala, desi traieste intr-o saracie crunta. Lupta ei pentru a obtine un alt statut social e sustinuta de mama si de bunica sa, doua femei puternice caure au revelatia ca singura posibilitate ca noua generatie sa aibă parte de o viața mai bună e prin educație

8. Lapte negru – Elif Shafak

Despre framantari interioase si despre incompatibilitatea unor meserii cu viata de familie

lapte negru

Multe din cartile scrise de femei par sa aiba in centrul lor maternitatea, sau cel putin sa descrie o relatie mama-copil. Romanul lui Elif Shafak e cumva atipic, caci are drept personaj o femeie care nu si-a dorit niciodata un copil, ba chiar avea toate argumentele pentru care un copil i-ar periclita cariera. Inevitabilul se intampla, iar eroinei nu-i e deloc usor. Lapte negru darama stereotipurile potrivit carora o viitoare mama jubileaza mereu de bucurie; cartea se concentreaza asupra unor adevaruri dureroase, dar reale: venirea pe lume a unui copil e insotita de schimbari importante, de frici, de depresie, de nesiguranta.

In final, Lapte negru e o carte simpatica, optimista si totodata o sursa de inspiratie pentru viitoare lecturi. Eu zic ca e un must-read mai ales pentru femeile care ezita sa devina mame, pentru a intelege ca temerile si indoielile lor sunt absolut normale… dar ca toate grijile si problemele trec, ramanand doar bucuria de a avea un copil.

9. Jurnalul Annei Frank – Anne Frank

Despre calitatea rara a unor oameni de a alege sa vada doar partea plina a paharului

jurnalul annei

Acest jurnal ii apartine unei adolescente si a fost scris in timpul cat ea si familia ei de evrei au stat ascunsi intr-o anexa a unei case, pentru a nu fi deportati intr-un lagar de concentrare, in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Scrierile Annei sunt un carusel de emotii, normale daca stam sa ne gandim cum ar fi sa fim brusc inchisi intr-o casa, mai ales la o varsta asa de frageda. Sunt impresionante efortul pe care il depune pentru a-si pastra optimismul, energia pe care o investeste in a invata lucruri noi, si speranta ca acest cosmar prin care trece se va termina intr-o buna zi.

Jurnalul Annei e, cu siguranta, o pagina de istorie care merita citita.

10. Mintea absorbanta – Maria Montessori

Despre o viziune asupra educatiei menita sa schimbe lumea intr-un loc mai bun

Maria-Montessori-Mintea-Absorbanta

Am ezitat putin pentru aceasta a zecea pozitie in topul recomandarilor, pentru ca Maria Montessori e asociata cu parentingul si cu educatia alternativa.

Dar mie cartea ei mi s-a parut un tratat foarte bine argumentat despre ce trebuie urmarit in educatia unui popor, pentru a-i asigura o evolutie in timp. Adica fix viziunea de dezvoltare durabila care ne lipseste noua, romanilor.

Cred ca e o carte care merita citita, nu doar din postura de parinti, ci pentru cultura generala si pentru o vizune mai larga asupra lumii. Maria Montessori a fost, cu siguranta, o personalitate marcanta a timpurilor ei.


Fiecare din cartile de mai sus te imbogateste cu ceva: poate cu mai mult curaj, poate cu o noua perspectiva, poate cu o informatie necunoscuta despre trecut sau, din contra, cu o idee ingenioasa pentru viitor.

Orice carte citita e un castig, dar o carte care reuseste sa te si inspire e cu adevarat o comoara.

Si cred ca e pacat sa descoperi mici comori dar sa le tii doar pentru tine. Asa a aparut  aceasta lista 🙂 E cadoul meu, de sarbatori, pentru toate femeile frumoase care poposesc pe-aici, in cautarea unor recomandari de lectura.

 

 

13 gânduri despre „Zece recomandări de cărți scrise de femei

Adăugă-le pe ale tale

  1. Cred că nu numai femeile ar trebui să se bucure! Mi se par interesante şi pentru noi, ceilalţi! Mie personal îmi pare că merită citite 7 şi 10! Recomandări interesante, ar trebui să vă mulţumească destinatarele cadourilor! Eu unu’ o fac chiar dacă nu-mi sunt adresate: vă mulţumesc!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Așa mai am și eu un exemplul de alta carte începută la care am renunțat: 40 de zile, de Chris Simion. Not my style. Nu am zis că femeile scriu doar cărți bune, departe de adevăr așa ceva 🙂

      Apreciază

      1. Nici nu m-am gandit la asta, doar ca mi-am amintit de cartea asta care mi-a displacut si mi-am zis oful. Oricat mi-ar placea sa citesc, uneori mi se pare ca-mi pierd timpul citind 😀

        Apreciat de 1 persoană

      2. Da, te inteleg perfect. Luna asta am renuntat la doua carti – la aceasta „40 de zile” si la „Pentru cine bat clopotele”. Desi m-am incapatanat foarte tare sa-l citesc pe Hemingway, pur si simplu n-am putut. Nu m-a prins deloc si mi se parea ca pierd timpul.

        Apreciază

      3. Am citit acum. Ce ma bucur ca mi-ai scris! E mereu o incantare sa descopar oameni cu care pot vorbi despre carti. Mi-ai amintit de citatul de final. Trist, trist, trist, si mie mi-a ramas cumva in cap. Parca ideea aia, ea singura, e mai trista decat toate nenorocirile care se mai intampla pe parcursul cartii.

        Apreciat de 1 persoană

      4. Mai e una care m-plictisit de la primele pagini: Lydia Davis- „Sfarsitul povestii”. Asta, si „Eleganta ariciului” (pe care macar am terminat-o). Si le-am mai cumparat si bazat pe toate acele reviews care zic ce carti grozave sunt.

        Apreciat de 1 persoană

      5. Hm, de Eleganta Ariciului am tot auzit si eu cum ca ar fi o super carte. Acum ca ai mentionat-o, i-am citit un pic descrierea si vad ca e „fabula filozofica”, asa ca m-as astepta sa nu-mi placa nici mie prea tare. Am observat de-a lungul timpului ca-mi plac cartile realiste.

        Apreciat de 1 persoană

  2. Din recomandările tale am bifat doar numărul 1, însă am pe listă ”Culoarea purpurie”, ”Jumătate de soare galben” și ”Lapte negru”. Pe ultima am pus-o pe listă după ce am citit ”Bastarda Istanbulului” tot a lui Elif Shafak și mi-a plăcut atât povestea, cât și stilul ei de a scrie, o recomand.

    Vara asta am citit tetralogia napolitană, a Elenei Ferrante. Aș putea să o adaug acestei liste de recomandări, însă nimeni nu știe cu adevărat cine e Elena Ferrante, așa că nu știu dacă se încadrează cu siguranță la autoare 🙂

    Ah, și mai recomand din inimă ”Small great things” a lui Jodi Picoult. E o carte despre rasism, care te face să realizezi, încă o dată, că și în anul 2017 suntem în continuare sclavii prejudecățior noastre. Povestea te atinge, cartea e scrisă bine (și din trei perspective diferite), cuvintele curg (am citit-o în engleză, nu știu cum e traducerea) și finalul chiar a avut un impact semnificativ asupra mea. Recomand, recomand!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Pe Elena Ferrante o aveam si eu pe lista pentru 2018, dar uite ca habar n-aveam ca nu se stie daca e femeie 🙂 Unor scriitori le place misterul, asta e clar. Spre rusinea mea, am aflat de-abia recent ca J. K. Rowling, autoarea lui Harry Potter, e tot femeie.

      Mi-am adaugat ‘Small great things’ pe lista, multumesc mult pentru recomandare!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: