Am terminat zilele astea Mecanica Inimii, de Mathias Malzieu.
N-as fi scris despre ea, ca nu prea am ce, doar ca mi-am propus ca in 2017 sa astern cateva ganduri despre fiecare carte care mi-a trecut prin mana si vreau sa ma tin de acest proiect.
Deci, cateva ganduri, in ordine cronologica:
- Am inceput-o de fapt in 2016 si, desi are sub 200 de pagini, am terminat-o in 2017
- Se zice ca e carte metafora, care aduce cu Micul Print. Recunosc ca n-am citit Micul Print pana la varsta asta (inca sta pe noptiera asteptandu-si randul), dar cred totusi ca aceasta comparatie nu il avantajeaza deloc pe Antoine de Saint-Exupery.
- Mecanica Inimii are o poveste draguta, originala, dar stilul in care autorul a ales sa expuna povestea mi s-a parut usor… hai sa zic macabru. Cred ca nu m-a ajutat prea mult nici poza autorului de pe coperta. Nu stiu de ce, ori de cate ori ma uitam la ea, imi lasa impresia unui suras machiavelic, rautacios, dracesc. Imi cer scuze lui Malzieu daca nu asta a vrut sa exprime, dar cred ca ar fi putut alege totusi o poza mai inspirata.
- Micutul Jack, personajul romanului, precum si iubita lui dansatoare, nu mi-au inspirat nimic. Nu m-au emotionat, nu m-au facut sa ii cred.
Per total, am citit-o doar ca s-o termin 🙂
Rating GoodReads: 3,6/5 . Rating personal: 2/5.
În Căsuța Oliviei 
Lasă un răspuns