Nu există problemă fără rezolvare, ci doar oameni fără imaginație

Eu și Adi ne-am cunoscut într-o zi friguroasă de toamnă, datorită unui telefon uitat acasă. Dă-mi voie să îți povestesc.

Eram înca in facultate, locuiam în cămin, la etajul 7, și eram mereu în întârziere sau pe fugă. Nici dimineața aceea nu făcea excepție. Tocmai coborâsem scările în mare viteză și ieșisem în fața scării, când mi-am dat seama că mi-am uitat și telefonul și cheile sus. M-am uitat la ceas, m-am uitat la scări, și-am hotărât să aleg soluția pentru situații de urgență:

„Anaaaaaaaaa!” – am strigat cât m-au ținut plămânii.

Ana n-a intarziat să apară la geam, afișând însă o privire critică.

„Aruncă-mi și mie telefonul în ceva, te roooog!” – m-am rugat eu, cu cea mai mieroasă voce posibilă.

„În ce să ți-l arunc? Ajunge zob jos… mai bine urcă tu sus” – îmi răpește Ana tot elanul.

„Poate aveți o căciulă  mai pufoasă pe acolo pe sus?…” – s-a auzit o voce necunoscută, din spatele meu.

Caciuli
(Caciuli pufoase Answear)

Ne-am uitat și eu și Ana spre intrusul din poveste, curioase să vedem cine îndrăznește să se bage singur în seamă. Era el. Viitorul „EL”, de fapt. Dar în momentul acela, era doar un băiat înalt, firav, care se oprise din drumul spre facultate pentru a face o faptă bună. Oricât aș fi vrut să mă oțărasc la el pentru că nu-i ceruse nimeni socoteală, ideea era bună.

„Ana, vezi că e în dulap caciula aia a mea super pufoasă, pe care o port iarna. Cred că-i numai bună pentru înfofolit un telefon în ea.”

Și tare bună a fost, într-adevăr. Telefonul mi-a fost parașutat de la etaj, împachetat în căciula cea pufoasă, iar eu și cel ce avea să se prezinte drept Adi ne-am continuat împreună drumul spre facultate.

Și așa a apărut el în viața mea, salvându-mi ultima fărâmă de punctualitate și reinventând modul de folosire al căciulilor.

Ideea cu pricina nu a fost însă o excepție. Am aflat ulterior că pentru Adi testarea limitelor era un fel de hobby. Nu era genul care să-și riște viața cu sporturi extreme, dar își testa limitele imaginației căutând tot felul de întrebuințări neobișnuite pentru diverse lucruri, astfel încât să te scoată din situații ciudate.

Cea mai amuzantă întamplare a avut loc în vară, la un restaurant micuț … dar atat de micuț încât dacă te întorceai un pic te izbeai ba de vecin, ba de ușă, ba de perete. Ei, toate bune și frumoase, dragoste mare, numai că la un momentdat am vrut să mă duc până la baie, să mă „reîmprospătez”. Și cum m-am ridicat eu de la masă și am dat să mă învârt spre baie, n-am băgat de seamă că mi-am agățat buzunarul bugilor în clanța ușii și mi-am luat avânt de a pleznit jumătate de posterior de blugi cât ai zice pește. Mmda. Asta nu prevăzusem în program, nici haine de schimb n-aveam.

Noroc ca Adi, cu spiritul lui veșnic inventiv, avea soluția deja pregatită. Și-a scos frumos tricoul, rămânand doar într-un maieu foarte șic de tractorist, și mi l-a întins cu grație: „Poftim, cred că îl poți purta în loc de pantaloni”. M-am uitat în ochii lui, crezând că glumește. Dar n-am văzut acolo nici amuzament, nici ironie… am văzut în schimb imaginea mea, cu piciorușele vârâte în mânecile tricoului și cu poalele lui strânse frumos în jurul taliei.

Cum, nu-ți închipui cum arătam? Pai, cam așa:

WeAreTheAnswear
(Reconstituirea tragediei si a solutiei)

Serios, ai mai văzut vreo fustă-pantalon atât de șic? Zău că am ieșit din restaurant cu o urmă de mandrie pe chip. Oamenii se uitau la noi admirativ, întrebându-se probabil „ce vedete or mai fi si astea?”, atât de extravagant îmbracate: el in maieu și pantaloni de trening, eu cu bluză de dantelă și cu o ciudată fustă asimetrică.

Ne-am făcut și o poză, la ieșirea din restaurant. Eram imaginea perfectă pentru cea mai noua provocare lansată de Answear. Imediat ce am aflat de concurs, am pus poza pe Facebook, cu hashtagul #WeAreTheAnswear și acum ținem degetele încrucișate, poate-poate vom fi noi câștigătorii Fiat-ului 500 oferit ca premiu.

Și acum? Ei bine, acum ne pregătim de nuntă. Va fi, desigur, o nunta noncomformistă. De data aceasta e rândul meu să fiu inventivă și să ii pregatesc lui Adi o surpriză. Știu că nu-și dorește să mă vadă într-o rochie de mireasă ca toate celelalte, mai știu și că adoră să mă îmbrac în cămăși, așa că am găsit deja piesele vestimentare pe care le pot transforma într-o ținută altfel, dar foarte potrivită pentru ocazie.

Dintr-o cămașă albă, finuță, și o fustă mai deosebită în aceeași culoare, voi obține o rochie de mireasă care va atrage cu siguranță toate privirile. Și în special pe cea a lui Adi 🙂

rochie mireasa improvizata
Camasa JACQUELINE DE YONG + Fusta MISSGUIDED

Dar tu? Ți-ai folosit vreodată articolele vestimentare și în alte moduri decât ți-ai fi imaginat atunci când le-ai cumpărat? Dacă da, nu ezita să te înscrii in provocarea Answear. Un premiu frumos nu strică nimănui!


(Articol redactat pentru Super Blog 2017. Surse foto: answear.ro si arhiva personala)

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: