Îmi place să observ oameni și detalii. Îmi place să analizez opțiuni, alegeri și consecințe.
Așa am ajuns să ies măcar o dată pe zi cu Răzvan la țigară. Deși nu fumez, pentru mine e o ocazie bună de a evada dintre pereții biroului de sticlă, de a observa oamenii de pe stradă și de a-mi face planuri în liniște. Deh, fiecare cu viciile lui.
Răzvan, în schimb, e genul de persoană care vrea să le știe pe toate și nu scapă nicio ocazie de a afla lucruri noi. Despre orice subiect ai vrea să vorbești, Răzvan te ascultă lacom, vrând să știe mereu mai mult. E ca un copil la vârsta la care întreabă obsesiv „De ce?”
Stăm amândoi pe pervazul ferestrei de la parter și privim viața care se desfășoară în fața noastră.
10 metri mai încolo, oamenii se opresc din mersul lor grăbit, atrași de mirosul apetisant al covrigilor și al ștrudelelor cu mere. E interesant să le observi fețele: ușor încrâncenați, apăsați de gânduri, apoi brusc mirați, atenți, cu nările adulmecând precum un caine de vânătoare, apoi înveseliti pentru un moment de perspectiva unui „ceva” bun. Momentul lor de răsfăț matinal.
Umează apoi momentul incertitudinii și al alegerii, căci în fața trecătorilor grabiți se prezintă două patiserii, aflate periculos de aproape una de alta.
Una e veche. O știu de când am început să lucrez aici. Avea coada ei veșnică de clienți fideli. Cealaltă e nou-nouță, să aibă maxim o lună. M-am bucurat când a apărut în peisaj, pretext ideal pentru noi observații și – cine ar fi crezut? – pentru noi planuri.
O patiserie ca oricare alta. Sau poate nu?
– Ai văzut că Patiseria Tineretului o duce din ce în ce mai bine? mă întreabă Răzvan.
– Am văzut, normal. De fapt, nu numai că am văzut, dar am și experimentat. Sunt unul dintre trădătorii care au zis adio covrigilor cu mac de dincolo. M-am reprofilat pe ștrudele cu mere și plăcinte cu brânză.
– Știu, și eu. Dar mă întreb totuși de ce, căci în general sunt destul de conservator. Nu m-a deranjat niciodată gustul produselor de dincolo, dar acum când ies de la metrou, inconștient, mă opresc la Patiseria Tineretului. Poate că e efectul oamenilor – ai observat că angajații lor sunt mai veseli și mai politicoși? Sau poate e faptul că prepară ștrudelele și plăcintele chiar acolo, în fața mea. Cred că îmi dă senzația de transparență…
– Sau poate o fi faptul că e o franciză și că are deja rețeta succesului? îi arunc momeala lui Răzvan, afișând o expresie atotștiutoare.
Răzvan simte că e loc de mai multă informație.
– Cum sa fie franciză? E… Patiseria Tineretului… E… românească, nu? Francizele nu sunt afaceri de succes din afară, importate și la noi?
– Nu chiar. Hai să-ți povestesc și să te inițiez în tainele francizelor. M-ai prins pe subiect. Mă gândesc de ceva vreme să investesc și eu în așa ceva.
– Spune-mi, m-ai făcut curios. Și stii că nu pot trai în incertitudine.
Ce e o franciză și de ce ai vrea și tu una?
– Ceea ce numim noi franciză – termen pe care puțini îl cunosc, de altfel – e denumirea unui contract prin care un comerciant care a dezvoltat deja o afacere cunoscută, de succes, permite și altui comerciant să ii distribuie sau să îi fabrice produsele, în conformitate cu standardele sale. De exemplu, să știi că Patiseria Tineretului la care ne uităm noi acum nu e unică. Mai sunt alte 3 patiserii identice în Bucuresti, cu același nume și aceleași produse.
– Ok, înteleg asta. Dar totuși, de ce n-ai vrea sa începi ceva… original?
– Pai atunci când ai niște bani și vrei să îi investești într-o afacere, analizezi în primul rând riscurile. Poate ești nesigur în privința domeniului la care te pricepi. Sau poate nu știi de unde să începi. Sau ce ar merge mai bine. Sau poate pur și simplu nu vrei să îți asumi riscuri. Atunci, investiția într-o franciză e cea mai bună idee.
– Bun, deci eu dacă aș avea azi niste bani puși deoparte… apropo, oare de cât aș avea nevoie pentru a deschide o franciză Patiseria Tineretului?
– 6000 de euro taxa de intrare în circuit și 25-50.000 de euro investiție, m-am interesat eu deja 🙂
– Wow, chiar că ești informată! Ok, deci dacă aș avea azi acești bani și aș decide să îi investesc într-o franciză, ce-aș primi la schimb?
Ce avantaje îți aduce o franciză?
– În primul rând, primești numele mărcii. Un nume deja cunoscut, ceea ce înseamnă că nu începi o afacere no-name, ci o afacere la care oamenii vor veni din recomandări sau inerție. Când spui Mc Donalds, toata lumea știe la ce te referi, știe ce se vinde acolo, știe la ce să se aștepte înăntru. La fel se va întâmpla, în scurt timp, și cu Patiseria Tineretului.
– Ai mare dreptate aici. Știu că numele e foarte important într-o afacere. Dacă are impact asupra cumpărătorului, dacă e asociat cu un produs sau cu un serviciu deja validat, atunci va fi mai ușor de comercializat. Altceva?
– Sigur, la pachet cu numele, primești și promovarea. Orice reclamă a brandului devine implicit și reclama ta. Nu trebuie să-ți faci deloc griji pentru aspectul acesta. Doar urmezi standardele francizorului, ai grijă să aplici know-how-ul oferit de el, și promovarea vine de la sine, prin strategii de marketing deja gândite și verificate.
– Know-how-ul? Ce mai e și asta? O rețetă de plăcintă?
– Să știi că într-un fel ai nimerit-o 🙂 Know-how-ul e rețetarul de secrete cu care Patiseria Tineretului și-a câștigat succesul. Mie cel mai important aspect mi se pare alegerea locației, în special pentru o patiserie, dar mai sunt și alte detalii la fel de importante. De la ingrediente și produse comercializate, până la proceduri de lucru sau reguli de interacțiune cu clienții. E o colecție de tips & tricks de natură practică, perfecționate în timp și testate, astfel încât să îți asigure un avantaj concurențial.
– Și te supraveghează cineva să se asigure că nu faci o varză din know-how-ul ăsta?
– Normal! E alt avantaj al unei francize. Ai parte de o asistență inițială, atât de natură comercială cât și tehnică. Astfel, toti angajații tăi vor începe cu o mentalitate comună, un set de reguli clare, și vor fi învățați concret ce și cum. Dar o să ai parte de asistență continuă pe toată durata contractului, pentru că know-how-ul francizorului evoluează, se îmbunătățește, și toate francizele sunt sincronizate corespunzător. Cum ar veni, n-ai cum să rămâi în urmă.
– Auzi, și francizorul îți ofera și sprijin logistic? Sau fiecare franciză trebuie să-și caute furnizorii proprii, de exemplu?
– Asta e o întrebare bună. Franciza te scutește și de bataia de cap cu furnizorii, căci beneficiezi de contractele deja semnate ale francizorului, de prețurile sale de achiziție mai reduse și, în general, de toate facilitățile pe care el le-a negociat deja. Ce să mai, tu primești un șablon al unei francize de succes, cu toti pașii necesari de parcurs într-o zi, treaba ta e doar să fii conștiincios și serios și să urmezi rețeta.
În ce francize pot investi În România?
– Dar văd că știi toate detaliile! Nu cumva tu chiar te gândești serios la treaba asta?
– Ba da, chiar mă gândesc. Am reușit să adun vreo 70.000 de euro și tot căutam idei de afaceri. Oscilam intre a-i investi într-un apartament pe care să îl închiriez ulterior și a investi într-o franciză. Pe zi ce trece, stau aici privind la plăcintele alea cu brânză și observând cum se mișcă lucrurile și uit tot mai mult de apartament.
– Să știi că din ce mi-ai zis, franciza pare o idee mai bună. Da-l încolo de apartament, de-abia creezi și niște locuri noi de muncă dacă te bagi in povestea cu franciza. Te gândești chiar la Patiseria Tineretului, sau mai ai și alte opțiuni în vedere?
– Da, pe ea am ochit-o. Am analizat catalogul francizelor din Romania și m-am convins că Patiseria Tineretului e aleasa mea. Îmi place că e o idee simpla. Vinde ceva bun, oricui. N-are vreun public de nișă. Ai nevoie de angajați calificați, dar nu supracalificati, deci nu riști să rămâi fără forță de muncă. Dacă îți găsești o zona bună, „cu vad”, cum se zice, n-ai cum să dai greș. Uită-te în fața noastră: de o lună de zile, patiseria veche tot pierde clienți. Îi atrage know-how-ul de dincolo, îți zic sigur.
– Super, pai pare ca ai deja un plan. Mă bucur pentru tine, am observat de mult că ai așa o alură de investitor, chiar mă intrebam cand aveai să te hotarasti și să faci primul pas.
Zâmbesc și observ cum oamenii din fața noastră mușcă fericiti din ștrudele cu mere. Mă și imaginez peste câteva luni: tânără investitoare, deținătoare de franciză. Și-mi dau seama că o să mă descurc de minune.
Răzvan își amintește brusc că dincolo de opțiuni și alegeri, există consecințe. Unele plăcute.
– Auzi, sper să-ți meargă bine și să ne aduci la birou în fiecare dimineață produse de patiserie proaspete.
– Uhm, vezi tu… planul meu e ca franciza să meargă atât de bine încât să nu mai fie nevoie să ajung la birou 🙂 Dar o să mai trec pe aici, să stăm de vorbă și să observăm oamenii.
(Articol redactat pentru SuperBlog 2017. Surse foto: francize.ro și arhiva personală)
În Căsuța Oliviei 