A fost odată ca niciodată o fetiță fascinată de hărți.
De câte ori vedea o hartă pe undeva, inima îi vibra mai tare și simțea că i se deschide o ușă spre un tărâm misterios, complet necunoscut. Începea să analizeze toate nuanțele hărții, toate detaliile și culorile din zonă, apoi închidea ochii și încerca să își imagineze „cum ar fi dacă…”.
Într-o zi, să fi fost pe la 7 ani, a găsit în vechea casă a bunicilor un glob pământesc mare. Atât de mare încât trebuia să-l țină strâns la piept cu ambele mâini, lipit de inimă, pentru a-l cuprinde. Globul i-a devenit în egală măsură jucărie, prieten și aspirație. Atunci când se simțea singură, juca un joc inventat chiar de ea, de care nu se plictisea niciodată: „Cum ar fi dacă…”. Închidea ochii, învârtea globul pământesc, aștepta să se termine rotația jucăușă, apoi punea degetul undeva la întâmplare. Deschidea ochii, silabisea numele țării sau al orașului necunoscut pe care se aciuase degețelul, căuta detalii speciale în zona respectiva, apoi începea să-și imagineze cum trăiesc oamenii acolo. Cum ar fi dacă ar ajunge și EA acolo.
A fost odată ca niciodată o fetiță fascinată de hărți.
Fetița aceea eram eu.
Anii au trecut, interesele s-au schimbat, dar fascinația taramurilor necunoscute nu m-a părăsit niciodată. Am crescut prin fiecare călătorie și am câștigat amintiri prețioase ori de câte ori am văzut un loc nou. Dar cele mai pregnate amintiri, cele mai puternice senzații, le-am trăit cu siguranță la început. Magia primei calatorii, asemenea fiorului primei iubiri, nu are cum să fie uitată vreodată.
Mi-am reamintit de ea chiar zilele trecute, răsfoind niște pliante cu vacanțe recomandate de prieteni. CND Turism își promova programul Work and Travel Vacanțe Speciale.
Experiența mea cu Work and Travel în America
Am ieșit pentru prima dată din țară în vara primului an de facultate. Eu, care nu avusesem nici măcar pașaport până atunci, găsisem pe undeva curajul sau poate nebunia de a ma înscrie în programul work and travel, împreună cu alți 3 prieteni. Și nu oriunde, ci tocmai în America, la un ocean distanță de tot ceea ce-mi era familiar.
Destinația pe care am ales-o a fost oarecum ieșită din comun. Deși mulți dintre cei care aud de work and travel în America se gândesc la New York, noi n-am vrut să lucrăm într-un oraș foarte aglomerat, fiind cu toții mari iubitori de natură și de experiențe outdoor. Așa că ne-am decis să lucram într-o zonă foarte turistică, deși mai puțin cunoscută europenilor: Parcul Național Zion, din Utah. O oază de verdeață într-un canion care îți tăia respirația. Priveliști imposibil de descris în cuvinte. O minune a naturii, pe care americanii au știut să o exploateze la maxim din punct de vedere turistic.
Avantajul când te duci cu work and travel într-un astfel de resort turistic e că ai o mai mare flexibilitate a joburilor, putând să încerci diverse activități și să observi ce ți se potrivește mai bine. Eu am profitat de ocazie și am lucrat întâi la un bar, vânzând burgeri și răcoritoare, apoi ca ajutor de chelner în restaurantul complexului și chiar ca recepționeră la hotel. Toate au fost experiențe utile, din care am învățat enorm: nu numai că mi-am perfecționat engleza, având zi de zi contact cu vorbitori nativi, dar am preluat subconștient ceva din zen-ul și pofta de viață specifică americanilor.
Am stat acolo doar trei luni, dar au fost trei luni atât de pline, încât aș fi putut umple ani întregi cu amintirile pe care le-am acumulat în acea perioadă. În timpul săptămânii ne era destul de greu să iesim din parcul național, așa că ne petreceam serile asemenea turistilor cazați acolo: admirând natura, făcând trasee scurte, sau folosind facilitățile de distracție disponibile în parc. Dar în week-enduri am profitat la maxim de timpul liber și ne-am plimbat cât am putut de mult, încercând să bifăm principalele obiective cu care veniserăm în minte: New York, Las Vegas, Marele Canion. Ne-am oprit și în orașele mici, în zone nu foarte cunoscute, descoperind pretutindeni o diversitate culturală impresionantă și un mod de viață mult mai relaxat, complet diferit de cel cu care eram obișnuiți.
Dincolo de deschiderea la nou și de experiența acumulată, marele câștig al acestor luni a fost reprezentat de relațiile de prietenie care s-au înfiripat acolo. Deoarece în complex erau studenți veniți cu work and travel din diverse părți ale lumii, ne-am petrecut timpul cu toții ca o mare familie. Am mâncat împreună, am locuit împreună, ne-am distrat împreună. S-au nascut prietenii frumoase, care au supraviețuit peste ani și care au facilitat alte călătorii și experiențe: am fost în Napoli la invitația lui Mateo, în Varșovia la invitația lui Lukasz și m-am oprit la o cafea cu Debby atunci când am avut ocazia să ajung în Rotterdam.
Ce aș schimba, dacă aș merge a doua oara?
Nu sunt genul de persoană care să acumuleze regrete, dar daca m-aș putea întoarce în timp, în anii facultății, m-aș înscrie în programul Work and Travel pentru studenți pentru încă o vară! Experiența acumulată între timp mi-a arătat că unele lucruri ar fi putut fi făcute și altfel.
În primul rand, mi-aș alege alt job. Deși cel de chelner e cu siguranță cel mai bănos, de data aceasta m-aș concentra pe o activitate care să-mi aducă o profundă satisfacție și bucurie interioară, așa că aș căuta un loc într-o echipă de animație pentru cei mici. Ce poate fi mai placut decât să fii plătit pentru a te juca, în compania unor ființe atât de inocente și sincere precum copiii?
Apoi, aș încerca să vizitez mai multe locuri inedite. Aș întreba localnicii, le-aș cere recomandări, altele decât cele pe care le găsești în ghidurile de călătorie. Aș merge la piese de teatru, la concerte, la spectacole, pentru a înțelege ce înseamnă manifestări artistice pe noul continent, comparativ cu bătrâna Europa.
Și nu în ultimul rând, mi-aș schimba mind-setul și aș merge acolo cu alt scop: nu pentru bani și pentru aventură, cum am fost prima dată, ci pentru o interacțiune mai profundă cu alte culturi. America e o adevărată comoară din punctul acesta de vedere: nu numai că americanii cu care ajungi să interacționezi sunt, cei mai mulți, un melanj de rase și etnicități, datorate contopirii lente a civilizațiilor care au migrat spre America, dar și noile valuri de imigranti, veniți recent din toate părțile lumii, au îmbogățit continentul și l-au transformat într-o locație extraordinar de ofertantă. Aș aloca mai mult timp discuțiilor cu ceilalți studenți din alte țări – dar nu discuții superficiale cum a fost prima dată. Acum aș întreba despre obiceiuri, despre tradiții, despre ce îi definește ca popor. Aș vrea să umplu toate golurile de istorie pe care le am, și să aflu în ce mod diferă viziunea asupra evenimentelor din trecut, de la popor la popor.
Expunerea la alte culturi mi se pare esențială pentru orice persoană. Pentru orice concept cu care ești tu obișnuit, există undeva o altă cultură care are o altă perspectivă. Și orice nouă perspectivă te îmbogățește, te face să-ți pui întrebări, să-ți revizuiesti convingerile și – în cele din urmă – te schimbă.
Experiența multiculturala pe care am trait-o în America avea să-și demonstreze valoarea atunci când m-am angajat în Romania. La o multinațională, desigur 🙂 Multora le era greu să înțeleagă diferențele de exprimare între români, americani și chinezi, de exemplu, sau modurile diferite de abordare a taskurilor. Eu aveam deja un insight asupra culturii fiecăruia, ceea ce m-a ajutat să fiu mai empatică, mai tolerantă și mai apropiată de colegii din alte locații geografice.
Sfaturi pentru cei ce visează la o astfel de experiență
Pe scurt, just do it! Nu e nimic de pierdut, doar de câștigat.
Totuși, există câteva aspecte practice care necesită o atenție sporită:
- Seriozitatea celor care intermediază programul Work and Travel. CND Vacanțe Speciale, de exemplu, e o alegere sigură și testată.
- Locația – încearcă să alegi locuri sigure, aș recomanda chiar resorturile turistice în defavoarea joburilor la diverse restaurante/baruri din marile orașe.
- Job-ul – alege domenii de activitate care să te expună cât mai mult culturii americane și interacțiunii cu alți oameni. Nu-ți fie teamă de engleza ta imperfectă. De-asta te duci acolo, pentru a învăța! Dacă ai ocazia, alege un job la care ești forțat să vorbești, nu te ascunde în bucătării, la spălat vase, sau făcând menaj în camere. E și asta o experiență, dar se poate și mai ok.
- Banii – După un work and travel, te poți întoarce acasă cu destul de mulți bani. N-o să fii bogat, dar o să ai suficient cât să te ajute în anii facultății. Eu de exemplu m-am întors, în 2005, cu 1500$ cash, un laptop în valoare de vreo 1000$ la vremea respectivă și o grămadă de alte mici gadget-uri. Așa că evită tentația de a cheltui ceea ce câștigi prin cazinouri sau alte locuri dubioase. Poți să le vizitezi, desigur, dar nu e musai să le testezi.
A fost odată ca niciodată o fetiță fascinată de hărți.
Anii au trecut, iar fetița din poveste a devenit, nu de mult timp, mamă.
Mama aceea… sunt eu. Și tocmai am realizat, scriind aceste rânduri, că va veni poate un moment când fetița mea, fascinată la rândul ei de călătorii și locuri noi, mă va anunța că pleacă să se plimbe peste mări și țări. Inima mi se va face cât un purice și se va chirci de teamă. Dar îmi voi răscoli cutiile minții în căutarea amintirilor de demult și i le voi povesti și ei, sperând să aibă parte de aceleași experiențe minunate. Apoi îi voi ura, simplu:
„Drum bun!”
(Articol redactat pentru Super Blog 2017)
În Căsuța Oliviei 