Sămânța

Într-o noapte, am visat că eram o sămânță.

Mâini răbdătoare mă plantaseră într-un pământ măcinat de temeri și de prejudecăți, dar mă udaseră cu grijă și îmi arătaseră direcția către soare. O voce duioasă îmi cântase zi după zi, rostindu-mi povești despre schimbare, despre cum înțelegerea dărâmă ziduri și despre cum toleranța oprește războaie. Din mine a crescut un lăstar verde, ce și-a înălțat încrezător vârful spre lume. Lăstarul s-a transformat în copac, iar copacului i-au dat apoi frunze și flori înmiresmate.

În acea noapte, am visat că eram o sămânță care a stat la baza celui mai măreț copac ce a existat vreodată. Apoi m-am trezit și am căutat un sens visului. Sensul, însă, nu s-a lăsat descoperit decât atunci când am deschis ochii larg și mi-am întins aripile spre noi culturi și civilizații, călătorind prin lume.

Pentru că sunt unele călătorii care te schimbă și îți lărgesc orizonturile. Și nu doar orizonturile tale – ci și orizonturile generațiilor care vin după tine. Se spune că toată informația pe care o absorbim în timpul unei vieți se transmite, prin ADN, generațiilor următoare. Experiențele noastre și ceea ce invățăm din ele sunt terenul în care plantăm semințele umanității de mâine. Stă în puterea noastră ca viitorul să arate altfel, ca oamenii să se accepte unii pe alții, să nu se mai judece, să se iubească necondiționat, să înțeleagă.

Înțelegerea nu poate veni decât din cunoaștere, iar calea cea mai simplă spre cunoaștere sunt călătoriile. Dar nu orice călătorii! Ci cele spre destinații speciale, spre locuri complet diferite de tot ceea ce-ți este familiar, care să te îmbogățească spiritual și să îți zdruncine din rădăcini convingerile.

***

Destinatii speciale pentru vacante speciale

Dacă aș vrea să fac un top al unor destinatii exotice pentru vacante speciale, mi-ar fi cu siguranță foarte greu să aleg. E atâta diversitate și atât necunoscut în lumea imensă ce ne înconjoară, încât m-aș simți mică sub greutatea opțiunilor. Aș căuta o agenție de turism cu o altfel de viziune, care să încerce să ofere experiențe, nu doar imagini, și aș miza pe recomandările celor de la CND Vacante Speciale.

Alături de ei, mi-aș îndrepta atenția spre culturile care mă fascinează și pe care mi-am dorit mereu să le simt și să le trăiesc pe propria piele, și am cauta împreună un loc care să le înglobeze pe toate. Există? Eu aș fi zis că nu, dar ei îmi spun că da.

M-a atras dintotdeauna Asia, pe care o consider un continent al contrastelor, al tot ceea ce e diferit de noi, prin culoare, cultură, civilizație și religie. M-a atras mereu poporul chinez, care e pentru mine un simbol al disciplinei, al meticulozității și al tradiției. M-a atras în egală măsură India și tot misticismul care se leagă de această țară fascinantă. Văd în ea un fel de destinație exotică în care mulți se duc pentru a căuta fericirea – poate în sărăcia altora, poate în religia hindusă, poate în credințele simple ale oamenilor de acolo – și de unde se întorc metamorfozați pe viață. M-a fascinat și Africa, cu dramele ei coloniale, cu războaiele care au mistuit-o și care totuși nu au avut ecouri în Europa, cu ritmurile ancestrale și cu ritualurile pe care noi le catalogăm drept păgâne.

Pe fondul acestei fascinații care se revarsă în multiple direcții, am căutat o destinație exotică în care să regăsesc un amalgam al tuturor acestor culturi la un loc. Așa am descoperit insula Mauritius, ale cărei elemente unice îmi oferă certitudinea unei vacante speciale.

Experiențe memorabile pentru cunoașteri autentice

Știu, Mauritius e asociată cu luni de miere petrecute în baldachin, pe plajă, cu golfuri idilice și cu peisaje spectaculoase. E adevărat, frumusețea e acolo la ea acasă. Dar sămânța cunoașterii nu prinde rădăcini doar privind locurile, ci mai ales înțelegând istoria, cultura și oamenii. Iar insula e o comoară în acest sens, pentru toți cei care îndrăznesc să exploreze dincolo de albastrul mării și de luxul resorturilor pentru turiști.

Mauritius e un pământ nou în comparație cu bătrânul nostru continent, pe care primii exploratori au ajuns de-abia prin 1500, dar pe care istoria a adus la un loc mai multe civilizații străvechi. Pe aici s-au perindat de-a lungul timpului francezi, olandezi, englezi și portughezi, în încercarea lor de a-și extinde imperiile. Dar după ce a trecut adrenalina cuceririi și a apărut dorința profitului, au adus acolo muncitori din India și din China. Așa se face că mauritanii de astăzi sunt un melanj savuros de indieni, chinezi, creoli și sud-africani, printre care se inserează și reprezentanți ai tuturor imperiilor care au dorit să își stabilească aici colonii.

Ar fi multe de învățat pe insula despre care Mark Twain spunea că ar fi servit drept model pentru imaginea pe care ne-am format-o cu toții despre rai. Am putea răscoli amintirile localnicilor în al căror arbore genealogic persistă poveștile despre domnia sclaviei. Ne-am putea imagina viața prin ochii acelor oameni de demult, captivi pe plantațiile de trestie de zahăr, a căror existență era vândută spre folosul unei industrii de consum. Sau ne-am putea îndrepta atenția spre religia hindusă și spre mantrele specifice ei, încercând să-i înțelegem conceptele și să le comparam cu propria religie. Sau ne-am putea pune în pielea localnicilor cu rădăcini chineze, judecând prin ochii lor obiceiurile și cultură europeană a celor care i-au invadat.

Mi-ar plăcea să mă duc în Mauritius fără așteptări și fără prejudecăți vizavi de oamenii de acolo. Dar, din păcate, unele prejudecăți ne sunt insuflate în subconștient fără că noi să ne dăm seamă, ajungând să le realizăm doar în momentul în care suntem puși față în față cu o nouă cultură, pe teritoriul ei propriu. Eu de exemplu am o rezervă legată de indieni care vine din interacțiunea pe care am avut-o cu cei ce lucrează în IT. Le-am pus involuntar o etichetă, etichetă ce se răsfrânge acum asupra întregii nații. Dar eticheta e pusă de la distanță și bazată pe niște procese și evaluări inventate de europeni. Mi-ar plăcea să mă duc acolo, în elementul lor, și să îmi dau seama că ceea ce credeam despre ei este de fapt incomplet. Orice poveste are două fețe, iar noi o cunoaștem doar pe una dintre ele. Trebuie să ieșim din zona de comfort și să ne punem în pielea celuilalt pentru a înțelege și cealaltă față a poveștii.

M-aș pregăti pentru călătorie doar cu minimul de cunoștințe necesare pentru a mă descurca la fața locului. Aș citi despre istorie, despre specificul oamenilor care trăiesc acolo și mi-aș pune în bagaj un mic ghid de expresii uzuale. Dar atât. N-aș cerceta mai mult. Pentru că aș risca să ajung acolo cu aroganța cunoașterii, cu păreri preconcepute despre ce ar fi sau n-ar fi bine să fac și aș rata poate experiențe valoroase. O cultură nu se învață din cărți. O cultură se învață încercându-i limitele și făcând greșeli, adaptându-te din mers și revizuindu-ți atitudinea. O cultură nouă se însușeste doar cu o inimă deschisă, luând contact cu oamenii și ascultându-le poveștile.

În Mauritius, poveștile sunt mult mai valoroase decât frumusețea locurilor. Doar că sunt mai puțin mediatizate. E provocarea noastră să le căutăm, să le descoperim și să le lăsăm să ne schimbe.

***

Sămânța cunoașterii există în fiecare dintre noi. A existat și în părinții și în bunicii noștri, dar terenul a fost rareori fertil pentru ei. I-au sufocat granițele, i-au încetinit prejudecățile. Dar granițele lor s-au metamorfozat în libertatea noastră, iar sămânța s-a înfipt astăzi în pământ roditor.

Fiecare călătorie nouă din care ne întoarcem cu o mentalitate schimbată devine o picătură de ploaie ce hrănește rădăcinile unui copac din ce în ce mai înalt. Un copac pe ale cărui ramuri înmuguresc toleranța, empatia și cunoașterea.

Sămânța e în noi. Trebuie doar să o ajutăm să crească.

***

Articol scris pentru Spring Super Blog 2018. Surse foto: pixabay.com si CND Turism

***

Bonus, în spiritul poveștii, adaug mai jos o altă viziune despre cunoaștere și un alt mod de a o obține. Un Ted Talk care mă emoționează ori de câte ori îl ascult și care îmi amintește că prejudecățile pe care le avem sunt doar percepția noastră superficială asupra unei realități pe care nu o înțelegem suficient.

„Our lives, our cultures, are composed of many overlapping stories. Novelist Chimamanda Adichie tells the story of how she found her authentic cultural voice – and warns that if we hear only a single story about another person or country, we risk a critical misunderstanding.”

(Sursa: ted.com)