Vreau sa port cercei cu pisicuțe chiar și la 74 de ani.

Îmi dorisem mult să îmi petrec aniversarea de 30 de ani într-un city break. Nu mai știu exact de ce am ales Praga, dar întâmplarea a facut să fie alegerea perfectă. Deși am stat acolo doar 3 zile, au fost 3 zile pline de acel gen de momente care au darul de a schimba ceva în tine.

Nu orașul în sine a avut efectul acesta asupra mea, ci oamenii cu care s-a întâmplat să îmi intersectez destinul.

Unul dintre acești oameni a fost o doamnă în vârstă pe care am remarcat-o în timpul unui „walking tour” organizat prin centrul vechi al orașului. Nu știu cum o chema pe doamna, dar pentru fluența textului o să o numesc în cele ce urmează „Edith”‘.

Am remarcat-o așadar pe Edith încă de când ne-am strâns cu toții în jurul ghidului, în punctul de întâlnire. Mâinile îi trădau vârsta mai înaintată, pe care eu aș fi estimat-o pe la 65-70 de ani, dar fața îi era luminoasă, privirea vioaie, părul tuns scurt, într-o frizură curajoasă, deși alb în totalitate. Purta pantofi sport, blugi și un maiou lejer, toate acestea acoperind un corp încă în formă, cu o postură de invidiat. Și mai era ceva, detaliul care m-a făcut să o remarc în mulțime: purta în urechi niște cercei în formă de pisicuță. Era clar, Edith putea avea o varstă înaintată pe exterior, dar pe interior era încă un spirit jucăuș.

Pe toată durata turului ghidat, Edith a fost în față, alături de ghid. Susținându-i ritmul pașilor, punându-i întrebări argumentate și interesante și zâmbind enervant de continuu.

Zic  „enervant” pentru că deja gândurile îmi fugiseră din Praga înapoi spre casă. Ghidul ne povestea despre istoria celebrului lor ceas, iar eu priveam pisicuțele hipnotice din urechile lui Edith și mă gândeam la femeile din țara mea. La teama lor de a ieși din tipare. La resemnarea lor în fața posibilității de a îmbătrâni frumos.

Mi-am făcut curaj circa o oră mai târziu, în timpul unui răgaz de odihnă, când ne-am intersectat la toaletă. Edith a spart gheața și m-a întrebat de unde sunt. Eu am riscat să fiu nepoliticoasă și am întrebat-o câți ani are, adăugand imediat și motivul: mi se părea că arată senzațional. Edith n-a părut deranjată de întrebare și mi-a răspuns în modul cel mai firesc că are 73 de ani, aproape 74.

Wow, nu mă așteptasem chiar la atât. Nu-i arăta. Femeia din fața mea era zveltă, plină de viață, curioasă. Nu asta era imaginea sub care fusesem obișnuită să vizualizez vârsta de 70+.

M-am întors din Praga cu multe dorințe legate de viața mea și de direcția în care îmi doream să se îndrepte. Una dintre aceste direcții o avea drept inspirație chiar pe Edith.

***

Îmi doresc să îmbătrânesc frumos. Desigur, mai e mult pană acolo, dar cărămizile care clădesc viitorul visat se pun acum. Pentru a avea un chip, un corp și un suflet tânăr chiar și la 74 de ani, nu am voie să mă culc pe o ureche la 32.

Tinerețea chipului este cel mai simplu de păstrat, cred eu. Și nu, nu mă gândesc la chirurgia estetică, ci la produse cosmetice de ultimă generație cu acțiune dovedită pentru estompare semnificativă a ridurilor, hidratarea şi regenerarea pielii. Am descoperit de curând Fiolele cu Acid Hialuronic și Vitamina C – Gerovital H3 Hyaluron C  și pot spune că le-am văzut imediat efectul. Am urmat un tratament de 10 zile în care mi-am aplicat pe fată conținutul fiolelor, un ser bogat în acid hialuronic pudră și lipozomal și vitamină C, și am simțit cum fața îmi devine mai proaspătă și mai hidratată. Asta pentru că acidul hialuronic prezent în concentrație de 2% este un ingredient minune care păstrează apa în piele și asigură un nivel optim de hidratare, prevenind astfel îmbătrânirea prematură sau uscarea tenului. Așa că secretul pe care îl recomand oricui atunci când vine vorba de păstrarea tinereții chipului e simplu: fiolele cu acid hialuronic 2% de la Gerovital.

Tinerețea corpului se menține, în schimb, prin proprie determinare și disciplină și mai puțin cu ajutoare externe. O viată activă e esențială dar, deși pare simplu în aparență, de cele mai multe ori suntem prinși în capcana unor profesii sedentare sau al unor distanțe care ne răpesc timp prețios. Din fericire pentru mine, eu sunt genul care nu poate sta locului o clipă și, deși nu fac vreun sport în mod regulat, încerc să profit de orice ocazie pentru a-mi păstra corpul antrenat. De exemplu, în zilele în care nu mă grăbesc, cobor cu o stație de metrou mai devreme și merg pe jos în continuare. Prin casă, sprintez între camere. Fac exerciții cu picioarele în timp ce îi citesc fetiței la culcare. Iar în vacanțe, oriunde aș fi, caut trasee, tururi de oraș sau orice altă posibilitate de a petrece cât mai activ ziua. Secrete se găsesc la orice colț, important este să îți dorești să le cauți.

Tinerețea sufletului e, poate, cea mai importantă, căci lumina care vine din interior acoperă intodeauna aparențele exterioare. Cred că e importat să ne antrenăm mintea la fel sau poate mai mult decât ne antrenăm corpul, oferindu-i mereu hrană adecvată. Literatură, teatru, muzică de calitate și, mai ales, competiție. Acesta e, de altfel, unul din principalele motive pentru care particip la Superblog: pentru a-mi păstra mintea deschisă și sufletul jucăus, flexibil în fața provocărilor vieții. Și, peste toate astea, mai am un secret: o viată în care ne aflăm în compania copiilor, indiferent dacă sunt ai noștri sau ai altora, ne păstrează sufletul tânăr. Cei mici sunt ca niște scântei care mențin mereu aprinsă lumina jucăușă din noi, dacă le dăm voie.

Rețeta tinereții fără bătrânețe pare simplă, nu-i așa? Doar că nu e suficient să ai rețeta. Mai e nevoie să-ți amintești zilnic ce motivație și să nu cedezi atunci când pare mai greu.

Pentru motivația mea, am scris acest articol. Pentru a-mi reaminti, ori de câte ori îmi vine să aleg calea comodă, că vreau să port cercei cu pisicuțe chiar și la 74 de ani.

(Pentru SuperBlog 2018. Sursa foto: farmec.ro și pixabay.com)