“Ce faci?” “Bine, tu?” “Bine…”
Cu toții facem bine, invariabil. Dar în spatele acestui “bine” se ascunde o paletă largă de stări și emoții: bucurie, dezamăgire, furie, minciuni, speranțe, regrete.
Ne e greu sau ne e rușine să vorbim despre toate acestea sau, uneori, considerăm că oricum nimănui nu-i pasă. Și e păcat, pentru că având curajul de a deschide subiecte sensibile putem descoperi că oamenii sunt altfel decât îi percepem noi, că au multe măști, unele puse de nevoie, altele de teamă.
„Bine” nu e niciodată un răspuns util. Niciunul dintre noi nu e 100% bine, așa cum nu e nici 100% ne-bine. Procentul variază și e influențat de modul în care alegem să (ne) percepem viața.
Azi, sunt recunoscătoare pentru că mă simt mult mai mult bine decât ne-bine.
Poate am noroc, poate ține și de felul meu de a fi. Am moștenit din familie un nivel ridicat de energie care îmi permite să fac multe lucruri mărunte într-o singură zi și să reușesc să umplu orele cu o sumedenie de lucruri. Azi m-am trezit cu noaptea în cap, am făcut de mâncare, am despachetat bagaje, am făcut duș, am fost la birou, am lucrat și am râs, am scris despre cărți, am citit, m-am jucat, am băut o bere… Sincer, din atâtea lucruri, chiar dacă unele merg prost, e greu să nu găsești și unele care să meargă bine.
Așa că azi a fost despre bine și despre bucuria de a nu fi ne-bine 🙂
În Căsuța Oliviei 
Lasă un răspuns