8/2024 – 8 ianuarie, luni
Astăzi am fost extrem de obosită, consecință a unui șir de nopți din ce în ce mai proaste. Răceala unui copil se lasă mereu cu victime colaterale. Îl aud tușind și mă gândesc cu bucurie la încă o noapte încununată de succes, dar ce să-i faci. Trece și asta. Mă consolez cu gândul ca am avut și șiruri mai lungi de nopti și mai proaste, când era mai mic, și am supraviețuit.
Una dintre bucuriile zilei a fost să mă întorc acasă de la birou, printre fulgii din ce în ce mai deși. Imi place mult iarna, acea iarnă în care ninge liniștit și zăpada e încă pufoasă și neîntinată de alți pași. Putinele momente de admirație si uimire, înainte să se transforme în mocirlă. Un tip de iarnă tot mai rar din păcate. Dar sper să mai dureze măcar câteva zile. Nu frigul. Doar fulgii.
O altă bucurie măruntă a fost să ma urc pe cântar și să observ un trend descendent. N-am ținut niciodată cure de slăbire, moștenirea genetica m-a cam ajutat să mă mențin intr-o plajă relativ constantă de kilograme, în condiții normale de viață. Singurele variații au fost date de sarcini (în sus), de perioadele de alăptare (în jos), și de cele post-înțărcare (iar in sus). Am finalizat povestea alăptării lui V din vară, și de atunci am mai pus niște kilograme pe mine, nu multe dar m-aș simți mai confortabil fără ele. Și cum de diete nu poate fi vorba, că fac urat dacă mi-e foame 🙂 , sper să le rezolv totuși excluzând dulciurile și mergând câte un pic pe la sală. Vedem. Începutul e promițător.
Si a treia bucurie de menționat: m-a prins cartea. Încerc sa prind măcar 15 minute pe zi. Par puține, dar decât deloc… eu zic că-i un progres major.
9/2024 – 9 ianuarie, marți
Încurcate sunt căile somnului.
Oricât as fi de ne-obosită într-o seară, dacă ascult un podcast sau o carte care nu necesită vreun raționament din partea mea, adorm imediat.
În schimb, oricât aș fi de obosită în altă seară, dacă am o listă de decizii de luat în viitorul foarte apropiat sau chiar a doua zi, adorm greu.
Decizii, decizii, decizii.
Cel mai interesant fapt al zilei de azi e că la birou mi s-a prezentat o “oportunitate”. Așa că prevăd un somn prost suficiențe nopți la rând, pana iau o decizie principală, plus alte multe decizii secundare. De bine ce mă hotărâsem să prioritizez anul ăsta tot ce ține de viața personală, în detrimentul celei de la job.
Singurul lucru sigur in viața asta e că permanent se schimbă câte ceva, iar planurile ar fi bine să rămână flexibile 🙂
10/2024 – 10 ianuarie , miercuri
Din ziua de astăzi, rămân cu sentimentul plăcut de a lucra cu oameni pozitivi, care reușesc să mă încarce de energie.
Am lucrat o singură dată într-o echipă in care toți, dar absolut toți ceilalți colegi se plângeau de tot și de toate. De ceea ce fac, de cât de prost merg lucrurile în țara asta, de cât de lipsiți de speranță suntem ca popor. Etc etc etc. Era o atmosferă așa de apăsătoare că-mi venea să urlu. N-aveam cu cine schimba două vorbe despre ceva mai optimist, că sigur se găsea imediat o parte goală a paharului. Noroc că n-a durat prea mult.
Ma bucur sa fiu azi înconjurată de mulți oameni care vad întâi partea plină, apoi pe cea goală. Îți fac ziua mai bună. Acesta ar trebui sa fie unul dintre obiectivele prioritare ale fiecăruia, sa se înconjoare de astfel de oameni, pentru a se păstra sau deveni unul dintre ei.
11/2024 – 11 ianuarie 2024
Sper ca ziua de astăzi sa fie irepetabilă. Cel puțin pentru o vreme. Și asta pentru că m-am trezit la frumoasa oră 5am, desigur împotriva voinței mele, iar pe la 8 mi se părea că deja am făcut prea multe.
Dintre multele lucruri care se schimbă în astfel de condiții vitrege, cred că cel mai de impact este răbdarea. Se împuținează mult mai repede față de o zi cu o trezire regulamentară.
Pe locul 2 după răbdare, dar la o distanță mica, este senzația dereglată a trecerii timpului. Și, drept consecință, convingerea că nimeni în jur nu se mișcă atât de rapid pe cât ar trebui.
Pe locul 3, capacitatea de a lua decizii. Aveam ceva relativ simplu de decis astăzi, m-am gândit și răzgândit de vreo 3 ori. Se termină ziua și tot n-am găsit cea mai bună combinație a unor piese de puzzle care să-mi asigure un an cât mai lipsit de stres. Poate nici nu există, de altfel, poate toate opțiunile sunt egale, dar tot mi-e teamă ca ratez ceva.
Cu singuranta lucrurile se vor vedea altfel maine, nu-i asa?
12/2024 – 12 ianuarie, vineri
De dimineață am făcut ceva ce poate fi considerat istoric. După mai bine de 20 de ani de cartelă prepay, (yep, I’m that weird) am trecut la abonament. M-am săturat să îmi tot schimb opțiunea curentă intr-una cu roaming inclus, de fiecare dată când ieșeam din țară. Nu că aș fi ieșit prea des, de 2 ori pe an, dar tot mă simțeam furată de fiecare data 🙂 Așa că epoca prepay-ului s-a încheiat, oficial. Cu siguranță asta imi aduce niște puncte la capitolul “maturitate”, că tot scriam cu câteva zile in urma că nu mă simt compatibilă neaparat cu vârsta din buletin.
Și cam atât despre astăzi. Privesc cu drag spre weekend.
13/2024 – 13 ianuarie, sâmbătă
Mai ca nu-mi vine să cred că mă țin încă de acest proiect personal, iată că e a 13a zi de scris, un adevărat record dacă mă uit la numărul articolelor publicate anul trecut.
Constanța nu a fost niciodată o calitate de-a mea. In timp ce unora le vine o idee, și sunt în stare să o urmeze toata viața, mie îmi vin multe, mult prea multe, mă entuziasmează toate, sar de la una la alta, ajung să încep multe și să termin mai degrabă puține. Bine, poate că exagerez puțin, nu mai e situația chiar atât de dramatică la vârsta asta, dar cu ani în urma cu siguranță așa stăteau lucrurile.
Exemplu concret: în timp ce încerc să mă pregătesc emoțional pentru un volum mai mare de muncă la birou , și mă întreb cum o să-l împac cu dorințele mele de a merge la sală, de a găti sănătos , de a petrece timp cu copiii și de a fi mai implicată în temele Oliviei, mi-a venit și ideea proaspătă de a face un curs online de CBT – Cognitive Behavioural Therapy. Pe principiul “de ce nu?”.
Mai bine mă opresc aici pentru ziua de astăzi, inainte să o dau în SF-uri și mai mari. Mi-am scris totuși dorința, se pare că obiectivele declarate public au șanse mai mari de a fi îndeplinite 😉
14/2024 – 14 ianuarie, duminică
Sentimentul cel mai pregnant al zilei de astăzi a fost cel de recunoștință pentru faptul că părinții mei locuiesc acum suficient de aproape cât să mă ajute ori de câte ori îi rog să stea cu V. M-ar ajuta ei și mai des, nu sunt eu pregătită să stau fără copil pe cât de des ar putea ei să îl preia, dar asta e o altă poveste 🙂
Alt subiect interesant al zilei ar fi legat de cum își sărbătoresc aniversările copiii din ziua de astăzi. Am fost pe seară să o iau pe Olivia de la o aniversare, a fost în mall, bowling + restaurant suficient de scumpicel cât să nu fie chiar pentru toate buzunarele. Nu e prima dată când merge la o zi de naștere acolo, e chiar a 3a sau a 4a oară. Mi-am amintit că eu mi-am aniversat prima dată ziua de naștere împreună cu colegi de clasă de-abia la 18 ani, și atunci la mine acasă. Poate oi fi fost eu un caz extem, deși nu consider asta, dar parcă și faptul că le oferim copiilor noștri atât de mult, atât de repede, mi se pare nociv. Mă întreb unde își vor aniversa ei majoratele. În club? La Paris? La Mamaia, sub baie de spumă?
Și cu aceste întrebări existențiale declar încheiată și cea de-a doua săptămână de jurnal.
Pe săptămâna viitoare!
În Căsuța Oliviei 
Lasă un comentariu