Puține cărți citite de-a lungul anilor au reușit să creeze personaje atât de puternice și memorabile precum a reușit acest roman al lui Douglas Stuart, apărut de nicăieri, despre care eu nu auzisem niciodată.
„Shuggie Bain” e, în esență, povestea unei familii distruse de alcool. Agnes, mamă a doi băieți și a unei fete, este victima acestei boli necruțătoare, boală care o face să își neglijeze copiii crunt și să prefere să își cheltuiască puținii bani pe alcool, în detrimentul lor. Tot alcoolul este cel din cauza căruia rămâne și singură, așa că se aruncă în bratele altor barbati pentru a-și completa veniturile și a face rost de mai mult alcool. Sună idilic, nu-i așa?
Cea mare parte din roman se concentrează asupra lui Agnes și urmărește firul vieții sale chiar de dinainte de a avea copii, astfel încât să tragem singuri o concluzie dacă decizia ei de a apela la băutură pentru a-si amorti nefericirea, este justificata sau nu. Sunt atâtea detalii și atâtea accente în tot ceea ce face sau reprezintă Agnes, încât un psiholog ar putea cu siguranță să scrie un eseu științific pentru a o caracteriza.
Shuggie este băiatul cel mai mic al lui Agnes și cel care își arată cel mai tare dragostea pentru mama sa. În timp ce ceilalți doi copii își pierd treptat speranța si aleg să se depărteze, pentru a se proteja, Shuggie îi rămâne alături chiar și în cele mai deplorabile momente, având grijă de ea cu o fidelitate și o dăruire incredibile pentru un copil.
Shuggie se dovedește a fi un copil special, inteligent și foarte empatic, care își iubește la infinit mama, dincolo de toate defectele ei. Înțelege toate subtilitățile bolii, știe să recunoască ce și cât a băut în funcție de muzica pe care o ascultă sau de starea de spirit, îi pregătește de mâncare după nopțile de beție, și asta la doar 10 ani. Ceva mult prea greu de dus pentru un copil, și incredibil de trist de închipuit. Autorul descrie și efectele acestei traume permanente asupra copilului – durerile de stomac – și cum îi afectează ele viața de școlar și de tânăr adolescent.
Sunt convinsă că mai există și alte cărți care să trateze subiectul alcoolismului, dar eu personal nu am mai citit vreuna, așa că pentru mine a fost într-un fel șocantă.
Autorul a mărturisit că a crescut chiar el alături de o mamă alcoolică, așa că romanul, deși nu autobiografic, cu siguranță este foarte mult inspirat din niște fapte reale.
Mi-a plăcut mult Shuggie Bain, m-a prins repede, am citit-o cu sufletul la gură, m-am atașat de ambele personaje principale (da, chiar și de mamă!), și am simțit că e un lucru rar să creezi atât de multe umbre și nuanțe în personalitatea cuiva, astfel încât să îl faci simpatizabil, în ciuda a cât de distrugător se dovedește.
Stăteam de mult cu textul acesta în Draft, de luni bune chiar, pentru că nu-l consideram suficient de bun pentru a descrie cât m-a emoționat cartea, și as fi vrut să fie un text perfect, memorabil, o recomandare credibilă. Dar timpul trece și cuvintele nu devin mai bine alese, în schimb amintirile devin mai vagi, așa că hai să trecem peste perfecțiune: recomand întâlnirea cu Shuggie și Agnes oricui vede această carte în librării, nu are cum să nu il miște.
Recenzie publicată 😀
În Căsuța Oliviei 
Lasă un comentariu