Am terminat încă o carte de Tatiana Tibuleac, Grădina de sticlă. Și as scrie despre ea, pentru că așa mi-am propus, să aștern mereu câteva gânduri despre fiecare carte citită, numai că de data asta parcă e mai greu ca niciodată. Atunci când am terminat Vara în care mama a avut ochii verzi am crezut... Citește în continuare →
Da, da, din nou despre pisici. Dar de data asta, cică nu mai e vorba despre aventură și fugit de-acasă, ci despre... dar hai mai bine să o lăsăm pe Olivia să povestească. "Cum să trăiești și să te porți ca o pisicăde Stephane GarnierCartea aceasta este despre o pisică care îi invață pe copii... Citește în continuare →
"Simt din nou cum crește în mine sămânța amărăciunii. Îmi vine să urlu așa de tare încât să audă fetița că murdăria nu e o culoare și că bolile nu zac în partea neagră a orașului. Vreau să împiedic clipa aia, care vine mai devreme sau mai târziu în viața fiecărui copil alb, când începe... Citește în continuare →
Am recitit Anna Karenina după 20 de ani și nu mi-a mai plăcut. Am tras de mine să termin romanul. Să explic de ce. Prima lectură a fost pe la 14 ani. Început de adolescență. Cu ce am rămas din roman, la vremea aia? Cu momentul în care Levin a cerut-o de soție pe Kitty,... Citește în continuare →
Îmi place să citesc autobiografii. Să trag cu ochiul în viața unor oameni reali, care aleg să-și pună pe hârtie gândurile și să-și povestească experiențele care i-au transformat în ceea ce sunt astăzi. Unele dintre aceste experiențe sunt pline de inspirație, altele sunt mai puțin fericite dar, oricum ar fi, citirea unei autobiografii reprezintă după... Citește în continuare →
Anul trecut scriam aici despre o carte care mi-a plăcut foarte mult, atât de mult încât am recomandat-o tuturor: "Sa nu râzi... :(", a Ralucăi Feher. Și am făcut din nou greșeala să sper că, dacă prima întâlnire cu un autor a fost reușită, așa vor fi și următoarele. Ar fi trebuit să am un... Citește în continuare →
Seara, la terminarea cărții... Am întors și ultima pagină din Eleganța ariciului , de Muriel Barbery, și am închis cartea cu inima grea. Simt că descrierea de pe copertă mă minte: chiar să fie aceasta o carte pe care cabinetele de psihologie din Paris o recomandă, în loc de Prozac? Sau e, din contră, o... Citește în continuare →
Secretul soțului este exact ceea ce promite chiar de pe copertă: o poveste captivantă, care te ține în suspans pagină cu pagină. Poate de asta am și citit-o în doar 2 zile, deși prea subțirică nu e. Dacă m-aș apuca să povestesc frânturi de intrigă sau să fac caracterizări de personaje aș spulbera jumătate din... Citește în continuare →
Am ales cartea asta din bibliotecă la întâmplare, în urmă cu câteva zile. Nu știam nimic despre ea, nu mi-o recomandase nimeni, dar o luasem cu mâna mea de pe o masă plină de titluri diverse, în cadrul schimbului de cărți la care am participat anul trecut. Cred că mă intrigase titlul, din considerente feministe:... Citește în continuare →
Am descoperit săptămâna trecută o carte absolut genială și foarte utilă, despre care vreau neapărat să scriu aici câteva cuvinte. Cartea se numește Ce să faci când nu-ți convine nimic și este, așa cum spune chiar subtitlul ei, un ghid pentru copiii care vor să-și depășească negativitatea. Dar și pentru părinții acestora 🙂 "Ce să... Citește în continuare →
În Căsuța Oliviei 