Voi începe să scriu despre 2026, începând cu umplerea unui gol din 2025.
Ca să fiu sinceră cu mine, nu prea mi-a ieșit planul cu jurnalul online al anului trecut.
Am scris din ce în ce mai rar si cu dificultate, simțind tot mai acut obligația rutinei autoimpuse în locul plăcerii naturale de a scrie. Și când această senzație a devenit prea copleșitoare, iar „de ce scriu?”-urile prea multe, m-am oprit.
Aș vrea să spun că am umplut acel timp câștigat într-un mod valoros, dar adevărul este că pur și simplu am conservat energie, într-un an care s-a simțit extenuant din anumite puncte de vedere.
Pe plan personal n-a fost nimic tragic, ba dimpotrivă. Privesc la 2025 ca la un an de echilibru, în care toate au fost așezate, în care nu s-a întâmplat niciun eveniment negativ sau îngrijorător, nicăieri în familie. Totul a fost constant, unele trenduri chiar pozitive. Am avut mici provocări premergătoare adolescenței, dar sper că le-am depășit cu bine, si ne-am setat așteptările pentru ce va urma. Per total, sunt recunoscătoare pentru liniștea anului care a trecut.
Pe plan profesional însă, mi s-a părut poate cel mai greu an de până acum. Lucrez in IT, IT-ul n-a avut un an bun, iar celebrele restructurări au lovit si compania unde lucrez. N-am fost dintre cei (puțini totuși) care au plecat, ci dintre cei care au rămas. Nu pot să scriu cât de greu le-a fost celor din prima categorie, sigur le-a fost, dar nici în cea de-a doua nu a fost roz. Am simțit că s-a schimbat aproape totul în jurul meu, că trebuie să o iau aproape de la 0, pe teren necunoscut, că există așteptări enorme de la mine, în împrejurări complet nefericite, și că trebuie să dovedesc ceva în mod constant. Nu mi-au reușit toate, nici pe departe, dar ma uit înapoi si sunt mândră de mine. Doar pentru că am rezistat.
Totuși, simt că mi-a ajuns hei-rup-ul lui 2025, și tot ce îmi doresc pentru 2026, din punct de vedere profesional, este …. acalmie. Nicio altă schimbare. Timp să mă obișnuiesc fără presiune în noul spațiu.
Și ca să fie totul într-un echilibru, îmi doresc foarte mult să-mi investesc energia în mine, în familie, în prieteni, în rutine sănătoase, în ajutorul altora. Sunt multe capitole la care simt că am stagnat nepermis în anii care au trecut, lăsându-le pe ultimele poziții în clasamentul priorităților și… poate că e cazul să răstorn pur și simplu topul.
Nu o să îmi fac liste sau planuri concrete, încă, căci știu bine că zilele libere de la începutul anului au tendința de a proiecta posibilități nelimitate, iar rezolutiile decise acum se vor nărui cu siguranță sub greutatea adevăratei rutine zilnice. Aștept să reintru în ritm, să se estompeze gustul vacanței, și de-abia atunci va fi momentul potrivit pentru promisiuni făcute mie.
Închei cu o expresie auzită într-un podcast, pe care am simțit că trebuie să o memorez și să o iau drept stea calauzitoare în 2026:
„Rutinele transformă destine”
În Căsuța Oliviei 
Lasă un comentariu