Valentine’s Day, post mostem.

Am inceput sa scriu despre acest subiect extrem de ‘important’ acum cateva zile, dar intalnirea cu prima pneumonie a re-prioritizat si decalat totul 🙂 Anyway… despre asta in episodul urmator.

Am observat de cativa ani ca a devenit un trend sa declari sus si tare ca esti anti Valentine’s Day. Sub pretextul ca nu e nevoie de o zi speciala ca sa iti arati iubirea. Si asa e, ne putem arata iubirea oricand si chiar ar trebui sa o facem. Sunt cea mai mare sustinatoare a acestei idei!

Mi se pare totusi ca aceasta antipatie fata de sarbatoarea americana o capatam ca adulti sau, mai exact, atunci cand relatia in care suntem ajunge la acel grad de maturitate in care nu mai vorbim despre ‘a fi indragostit’, ci despre ‘a iubi’. Diferenta e subtila, dar cunoscatorii stiu la ce ma refer. Pe scurt, diferenta e ca fluturasii din stomac au incetat sa mai bata din aripi.

De ce nu exista aceeasi aversiune si pentru ziua mamei? De ce e nevoie de o zi speciala pentru a ni se aduce un elogiu? Poate pentru ca a fi mama, femeie, e o stare mereu actuala. Ceva cu care ne identificam zi de zi. Faptul ca tinem la aceasta sarbatoare nu are de-a face, in capul meu, cu pastrarea unor traditii, ci cu faptul ca ne simtim continuu mame sau femei, asa ca ne place sa fim apreciate pentru acest statut. Daca exista o zi pentru asta, cu atat mai bine. Ca doar n-au copiii zilnic serbare in care sa recite ‘E ziua ta, mamico’; trebuie programata o data in calendar. Si aia e 8 Martie.

In schimb, vine o vreme in care ‘a fi indragostit’ e un sentiment (frumos) de care ne amintim. L-am trait intens, l-am savurat la momentul respectiv, dar parca a fost ataaat de demult…. Ca deh, iubirea se transforma de-a lungul timpului. In ceva mai calm, mai statornic, mai previzibil, mai incarcat de rutina. Apar copiii, se schimba prioritatile. Si-atunci blamam sarbatoarea asta pentru ca e ‘importata’, in loc sa recunoastem ca ea nu ne mai reprezinta.

Ma intreb cati dintre cei ce sunt acum anti-Valentine n-au făcut niciodată planuri pt aceasta zi. Evident, la o alta varsta. Eu una imi amintesc foarte clar primul Valentine Day in care am fost ‘implicata’. Frezii, CD cu Asia, invitatie la un concert. Au urmat alti ani si alte cadouri primite sub emblema acestei zile, care la vremea respectiva m-au facut sa ma simt in al noulea cer. Si nu cadoul in sine era responsabil de starea de spirit ci faptul ca primirea lui era mai degraba o declaratie a faptului ca relatia conteaza. O declaratie venita poate chiar inaintea primului „te iubesc”.

Deci, dragi adulti suparati pe americani :-), feelingul meu e ca noua nu ne mai place sarbatoarea asta nu pentru ca ar fi artificiala sau pentru ca ne-ar pune la cheltuiala, ci pentru ca noi, cu iubirile noastre mature, pur si simplu nu ne mai regasim in ea.

Valentine’s Day e pentru cei care de-abia descoperă dragostea, nu pentru cei care pot deja sa dea sfaturi in domeniu.

Si totusi, noua ce sarbatoare ne ramane?

4 gânduri despre „Valentine’s Day, post mostem.

Adăugă-le pe ale tale

  1. Draga Madi, eu chiar n-am avut niciodata planuri de Valentine’s. Recunosc, poate nu sunt chiar cel mai bun exemplu, avand in vedere experienta.. Sa-ti povestesc insa un 24 februarie, cand un coleg pe care-l simpatizam [of, Andrei!] mi-a plasat din senin un pachetel cu ceai pe banca in pauza dintre doua ore de curs. Si mi-a si spus: „uite, de Dragobete, vezi?”. Mi-am simtit imediat obrajii aprinzandu-se si am lasat privirea in jos. El a continuat sa-si citeasca cartea asezat langa mine cu un zambet triumfator si un calm de invidiat. Cat despre Valentine’s, il detest in general pentru ca-l asociez cu un fenomen fals, cu evenimente de genul cel mai lung sarut televizat sau declaratii artificiale si consumerism la cote ridicate. Siii.. fluturasii sunt mereu acolo. Doar ca uneori sunt mai activi, uneori le place sa leneveasca.

    Apreciază

  2. Noi profitam de ocazie ca sa iesim in oras, sa privim un film impreuna, sa mancam ceva mai special, sa ne facem mici cadouri… Sarbatorim mai matur, dupa 13 ani de relatie 🙂 pe care, surprinzator si intamplator, ii sarbatorim pe 24 februarie, deoarece atunci ne-am intalnit prima oara intr-o statie de autobuz 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. Nu inteleg in continuare aceasta zi; nici macar ziua de 1 sau 8 Martie. Nici zilele de nume. Nici macar cele de nastere. Nici Revelionul. Si pot continua.

    Dar daca eu nu le inteleg, nu inseamna ca am ceva cu cei care le inteleg si care le sarbatoresc. Sunt pur si simplu perceptii diferite care trebuie respectate.

    Ca sa detaliez de ce nu inteleg Valentine’s Day (sau Dragobetele): ar fi o zi pe principiul „Iti aduc aminte ca esti indragostit”. Seriously? Am uitat ca sunt indragostit si trebuie sa fie o sarbatoare sa imi aduca aminte ca sunt si ca trebuie sa fac gesturi tandre? Vad in asta cea mai false modalitate de a-ti arata „dragostea”.

    Daca esti indragostit, o arati. In fiecare zi. La inceputul relatiei o arati prin tot felul de gesturi tandre. Si o faci dintr-o forma relativ egoista: nu o faci pentru ca o iubesti pe fiinta de langa tine, ci pentru ca te iubesti pe tine intr-atat de mult incat faci tot posibilul ca fiinta de care esti chimic atras sa fie langa tine. Pentru ca daca ea/langa tine, atunci si tie iti este mai bine. Si nu in ultimul rand, o faci si pentru atractia sexuala.

    O relatie dupa ceva vreme se maturizeaza. Aceasta maturitate vine la pachet cu diverse fenomene, printre care si faptul ca uiti sa faci gesturi tandre. Sau cel putin uiti sa le faci la fel de des. Insa o relatie matura vine la pachet cu o relatie mai stransa intre parteneri, cu experiente mai diverse, cu copii, cu prieteni si prietenii, etc.

    Recunosc, nu sarbatoresc aceasta zi pentru ca nu rezonez cu falsitatea de niciun fel. Insa pot sa iti declar aici, public, ca te iubesc mai mult, mai matur, si mai profund decat atunci cand faceam gesturi tandre pe 14 februarie, chiar daca nu o arat asa cum poate ti-ai dori tu. Si da, azi te iubesc altfel, te iubesc pe tine ca femeie, ca sotie, ca mama a copilului meu, ca prieten care mi-a fost aproape in toate momentele grele. Te iubesc pentru ca esti, nu (numai) pentru ca vreau sa fii langa mine sau nu (numai) pentru atractia sexuala.

    Q.E.D

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: