Azi am experimentat ceva ce n-am mai incercat de ani de zile: cum e să citești o carte într-o zi.
Cartea cu pricina se numește Elixirul Dragostei, de Eric-Emmanuel Schmitt. Auzisem de autor de multa vreme și avea un renume cum că scrie in așa fel încât nu mai poți lăsa cartea din mână. Confirm, cel puțin în ceea ce privește cărticica asta.
Am cumpărat cartea pentru a i-o face cadou unei prietene, am inceput sa o răsfoiesc în ideea de a vedea dacă chiar e potrivită pentru a fi oferită în dar… si 90 de minute mai târziu, de-a lungul a 3 călătorii cu metroul, o și terminasem.
„Draga mea Louise,
Relatia noastra a incetat sa mai dureze fiindca a tot durat. Timpul nu este aliatul iubirii si nu favorizeaza decat prietenia.
Cand intalnesti soti batrani ale caror trupuri sunt mai putin insetate de voluptate, se presupune ca obisnuinta a secatuit dorinta, dar ma tem ca este vorba despre o alterare si mai grava: ataamentul distruge inflacarea. Cu cat legatura se dezvolta, cu atat paraseste epiderma. Ce tradare insidioasa! Pe cand atractia le impune indragostitilor sa se mangaie, sa se sarute, sa fie una, afectiunea impartasita elimina putin cate putin contactul direct. Dragostea vine pe calea carnii, dupa care o indeparteaza.”
N-aș putea spune exact care a fost ingredientul magic care m-a ținut lipită de ea: poate construcția in jurul unor scrisori dintre Adam și Louise, doi foști iubiți care își testează acum limitele prieteniei, poate replicile spirituale, acide, sarcastice, poate ideile despre dragoste și despre pasiune, poate toate astea la un loc.
Gândindu-ma la Elixirul Dragostei, mă gândesc la o carte numai bună de citit sub un cireș înflorit. Sau la mare, ascultând sunetul valurilor. Sau noaptea, într-un tren care gonește grăbit. E așa… o carte de stare, care răscolește amintiri, dacă ai ghinionul de a te regăsi în schimbul de scrisori.
„Flirtul nu este dragoste, ci pofta de dragoste.”
Totuși, nu cred că e o carte pe placul oricui. Nu are acțiune propriu-zisă, are doar idei, unele chiar deranjante sau controversate. Nu te îmbogățește cu cine știe ce cunoștințe noi. Dar te poate atinge.
Eu una cred că o să o mai citesc o dată, într-o zi cu nori negri, pentru a-mi reaminti de soare.
Lecturi inspirate!
Tot asa am citit intr-o seara Oscar et la dame rose. ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană