Alternative

Se da urmatoarea situatie:

Mergi pe strada, in drum spre casa, si observi in fata ta doi oameni care stau de vorba pe trotuar. Unul are in mana o cutie de bere, din care tocmai da pe gat ultimii stropi. Si arunca cutia. Pe jos. Langa tufisul de langa el. Cosul de gunoi e gol, la maxim 10 metri departare.

Alternative:

  • A. Treci pe langa ei injurand si facandu-l cu ou si cu otet pe respectivul
  • B. Te opresti, le faci o poza, si incerci ulterior sa faci reclamatii catre toate organele abilitate
  • C. Treci pe langa ei batandu-le obrazul intr-un mod mai putin agresiv
  • D. Inghiti in sec si iti vezi mai departe de drumul tau
  • E. Te opresti langa ei, cu zambetul pe buze. „Ma scuzati ca va deranjez, dar am observat o cutie de bere aici langa dumneavoastra. Dati-mi voie sa o duc la cosul de gunoi din colt, pentru a va putea continua discutia intr-un cadru mai placut. Multumesc! O zi buna!”

Ah, cat mi-as dori sa fiu in stare sa aplic varianta E! Dar, pusa azi (si nu numai azi) in fata acestei situatii, tot ce-am putut face a fost varianta D. Cu A-ul nu m-as descurca nici dac-as vrea, iar pe B si C le-am mai incercat, cu siguranta fara niciun efect.

Oamenii nu se schimba cand le arati cat de rai sunt.

Imi place sa cred ca se pot schimba daca le arati ca pot fi si buni.

Cu blandete, rabdare si prin puterea exemplului.

Dar cum incepi sa practici asta?

Am mers mai departe imaginandu-mi scenarii in care m-as fi oprit surzatoare in fata celor 2 si as fi pus cutia de bere la cos ca si cum ar fi fost cel mai natural gest din lume. Si mi-a fost ciuda ca n-am facut asta, dar eram deja 100 m mai departe. M-am intrebat ce s-ar fi intamplat in varianta E – oare m-ar fi scuipat? oare m-ar fi injurat ei? Tot ce se poate.

Faptul ca eu n-arunc cutii pe strada nu ma face un om mai bun. Daca sunt ghidata de frica a ce mi s-ar putea intampla incercand varianta E – nu voi schimba nimic niciodata. Nu-mi ramane decat frustrarea si dezamagirea fata de nivelul de educatie care ne caracterizeaza ca popor. Da, ne mandrim pe Facebook distribuind sitiri despre olimpici romani cu rezultate internationale – dar cu ce schimba ei educatia medie a acestei tari? Avem romani cu inteligenta mult peste medie, dar avem atat de multi fara principii, fara bun simt, fara simt estetic, fara dragoste fata de natura.

Cum ii schimbam pe ei?

Ma roade intrebarea asta.

Traiesc cu speranta ca tanara generatie se va comporta mai responsabil. Nu pentru ca ar fi educata in cadrul sistemului nostru de invatamant sa faca asta, ci pentru ca au posibilitatea de a se plimba de mici prin tari straine unde vor vedea ca se poate si altfel. De exemplu, in Grecia, Olivia a participat la o activitate de strangere de gunoaie pe plaja organizata de cei de la hotel. Li s-a aratat celor mici cat de similare sunt pungile de plastic cu medulezele, cum le pot inghiti delfinii, cum mucurile de tigara pot face rau pestilor, si asa mai departe. Copiii au fost fascinati de cele auzite si incantati sa umble pe o plaja plina de adulti cu saci de gunoi dupa ei, cautand „comori” reciclabile. Li s-a parut natural. Asa ar trebui sa fie.

Educatia asta se face de mic, poate copiii nosti au o sansa.

Dar pe cei care au trecut de aceasta varsta cum ii mai putem convinge ca se poate si altfel? Dar copiii omului care a aruncat cutia de bere pe jos? Ei cu ce exemplu pornesc in viata? Vor fi altfel, sau vor manca si ei seminte pe plaja si-si vor lasa cutiile de Red Bull in nisipul auriu, argumentand ca exista oameni platiti sa le stranga lor gunoiul?

Speranta moarea ultima. Dar sper sa nu moara planeta, asfixiata de gunoaie, inaintea sperantei.

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre “Alternative

  1. Ai surprins o situatie care inca treneaza la noi la romanii. Alternativa mea la situatia in care o domnisoara a aruncat in fata mea un ambalaj pe jos, a fost sa-l ridic eu si sa o ajung din urma spunandu-i „draga mea, ai pierdut ceva. Iti apartine, sau daca nu, arunca-l la cosul de gunoi”. S-a uitat cu ochii mari la mine, fara sa reuseasca sa articuleze ceva. Sper ca a fost o lectie. Totusi, n-as fi fost la fel de curajoasa daca in locul domnisoarei ar fi fost niste capete rase, cefe groase, ghertoi, cocalari, marlani sau alte specimene descrise in Atlasul de Mitocanie Urbana. Cei care te-au inspirat sa scrii articolul fac parte, cu siguranta, dintr-una din acele specii, din pacate, foarte prolifice.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Da, asa e, atunci cand nu te simti in pericol, e mai usor sa iei atitudine. Dar in fata unor indivizi cu gabarit dublu si cu potential agresiv …nu stiu cum se poate proceda. Mi se pare pur si simplu o cauza pierduta uneori 😦

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s