2017#6 – Anne Frank, The Diary of a Young Girl

Cand am inceput seria articolelor 2017#, dedicate cartilor citite anul acesta, mi-am propus sa nu las nicio lectura prada uitarii, ci sa scriu cateva ganduri imediat, indiferent daca mi-a placut sau nu. Cartile s-au scurs, articolele mai putin, si iata-ma azi restanta cu vreo 5 pseudo-recenzii si cu dorinta puternica de a ajunge cu temele la zi inainte de a mai scrie ceva nou 🙂

Doar ca astazi am terminat Jurnalul Annei Frank, mi-am sters o lacrima de pe obraz (hai fie: doua-trei), si as simti ca-i fac o nedreptate daca n-as scrie despre ea la cald.

anne

The Diary of a Young Girl (Jurnalul unei tinere fete) e in egala masura beletristica si document istoric. Nu e poveste inventata, ci un jurnal autentic bazat pe intamplari adevarate. Din pacate.

Contextul politic in care Anne isi incepe adolescenta ii e cat se poate de ostil: Amsterdam, inceputul celui de-al doilea razboi mondial, familie de evrei. Miscarea anti-semita prinde tot mai mult avant, asa ca Anne si familia ei sunt nevoiti sa se ascunda in anexa secreta a unei cladiri de birouri, ajutati de prietenii lor olandezi. Isi vor petrece aici aproximativ 2 ani, timp in care tanara consemneaza cu regularitate atat evenimentele istorice, intamplarile din interior cat si relatiile care se dezvolta intre colocatari.

Stilul in care e scris jurnalul se cizeleaza odata cu trecerea timpului, ca efect direct al schimbarii pe care o traieste Anne. Intra in anexa secreta ca o fetita cu ganduri superficiale, trece printr-o adolescenta rapida, cu caruselul emotional caracteristic, devenind o tanara inteligenta, analitica si spirituala.

Cartea e emotionanta dincolo de cuvinte. Intamplarile povestite de Anne pot parea banale, dar daca stam sa ne gandim cu cat optimism scrie ea despre ratiile de cartofi, despre restrictiile de a merge la toaleta, despre luni intregi cu geamuri inchise – puterea psihica a fetei e demna de toata admiratia. Spre final, se infiripa si o mica poveste de dragoste pe care Anne o traieste intens si o analizeaza in scris in cele mai mici detalii. O anatomie a primei iubiri descrisa pur si simplu perfect.

In aceste momente nu ma mai gandesc la toata suferinta, ci la frumusetea care ne ramane. Aici eu si mama suntem foarte diferite. Sfatul ei pentru a face fata melancoliei este: „Gandeste-te la toata suferinta din lume si fii recunoscatoare ca nu ai parte de ea”. Sfatul meu este: „Iesi afara, bucura-te de soare si de tot ceea ce natura ne ofera. Iesi afara si incearca sa simti toata bucuria dinauntrul tau. Gandeste-te la toata frumusetea din tine si din tot ceea ce te inconjoara si fii fericit.”

Nu cred ca sfatul mamei e corect, pentru ca ce poti sa faci daca devii parte a suferintei? Ai fi complet pierdut. Din contra, frumusetea ramane chiar si cand soarta e potrivnica. Daca o cauti, descioperi din ce in ce mai multa fericire si iti recastigi echilibrul. O persoana fericita va face si alti oameni fericiti; o persoana care are credinta si curaj nu va muri niciodata in suferinta!”

Jurnalul se termina abrupt, dintr-un motiv previzibil: politia Gestapo descopera ascunzatoarea familiei Frank si astfel protagonistii ajung in diverse lagare de concentrare. Tatal Annei e singurul care supravietuieste si care va publica ulterior manuscrisul fiicei sale.

Dincolo de personalitatea Annei si de intensitatea cu care traieste, m-a impresionat determinarea ei de a face ceva util cu timpul petrecut in aceasta pseudo-inchisoare: cursuri prin corespondenta, carti peste carti, lectii de geometrie, algebra, latina, mitologie. Am ramas cu sentimentul ca in trecut oamenii isi pierdeau mult mai greu speranta. Astazi, devenim deprimati din lucruri minore, mi-e greu sa cred ca am putea supravietui prea mult timp in conditii similare cu cele descrise de Anne.

Traim cu totii, dar nu stim de ce sau pentru ce; toti cautam fericirea; traim vieti diferite si totusi la fel. Noi trei am fost crescuti in familii bune, avem oportunitatea de a primi o educatie si de a face ceva cu viata noastra. Avem multe motive sa speram la o fericire mare, dar… trebuie sa o castigam. Si asta e ceva ce nu poti obtine luand-o pe calea usoara. Fericirea se castiga facand fapte bune si muncind, nu speculand si fiind lenes. Lenea poate parea promitatoare, dar doar munca iti aduce adevarata satisfactie.

Jurnalul Annei Frank se alatura, in lista mea de lecturi, cartilor care prezinta ororile celui de-al doilea razboi mondial: Hotul de Carti, Omul in cautarea sensului vietii. E un subiect care ma emotioneaza de fiecare data si cred ca are sens sa ne amintim cu totii, din cand in cand, de tot ceea ce a insemnat acea perioada istorica, pentru a nu repeta in niciun fel greselile trecutului.

Jurnalul Annei e disponibil si sub forma de audio-book. Pe Youtube e disponibil un mic „trailer”, in lectura Anei Ularu.

Lecturi inspirate si zile racoroase!

(Sursa foto, aici)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s