De boala secolului suferă unul din zece români. Așa numesc specialiștii de la Organizația Mondială a Sănătății noua maladie mondială: depresia. Studiile arată că în mai puțin de cinci ani va deveni a doua cauză a dizabilității la nivel mondial și, până în 2030, principala cauză a mortalității.
In acest context, ii multumesc Lidiei, care si-a dorit publicarea acestor randuri aici. Povestea ei nu e despre depresia prin care a trecut sau trece, ci despre cum e sa traiesti alaturi de cineva care sufera de aceasta boala.
M-am intrebat de multe ori, de-a lungul timpului, cum sa il ajut pe Ben. Ma simteam neajutorata si dezorientata, nestiind ce e mai bine sa fac sau ce as putea face gresit. De aici a pornit ideea de a impartasi si altora experienta mea.
Dar sa incepem cu inceputul. “Ben” e un pseudonim. Hai sa-l consideram un nume-definitie, un nume care sa ascunda, sub umbrela lui, orice persoana aflata in lupta cu depresia, anxietatea sau insomnia. Din pacate acesti 3 monstri par sa atace toti impreuna sau, intr-un caz fericit, in perechi de cate 2. E un fel de promotie, 1+1 gratis.
Acest Ben mai sus definit isi petrece ziua temandu-se de noaptea care va veni si de orele putine de somn, si acela de proasta calitate. Dimineata (asta poate insemna chiar si 3-4 a.m) se trezeste parca mai obosit decat s-a culcat, fara chef de nimic, isi face o gramada de scenarii pesimiste, cauta cauze, solutii, se framanta, incearca sa inteleaga ce i se intampla, uneori pare ca cedeaza. Are stari de anxietate si depresie, nu mai gaseste nimic care sa ii aduca bucurie, nu stie incotro sa se indrepte.
Si totusi, Ben nu e singur. Are sotie, are familie, are prieteni. Ce-i drept, unii stiu mai mult, altii foarte putin din ceea ce i se intampla, pentru ca acest mix 3-in-1 e considerat inca ceva rusinos, despre care nu poate vorbi, mai ales fiind barbat, pentru ca ii creeaza o imagine de om slab. Hai, despre insomnie mai scapa o vorba in stanga si in dreapta, la modul “dorm cam prost noaptea” sau “nu prea m-am odihnit”. Dar dincolo de asta, e putin probabil ca la o sueta cu prietenii sa arunce dintr-o data bomba: “ma simt deprimat, imi vine sa plang o zi intreaga, nu suport sa fiu singur”. Pentru ca e un subiect tabu. Parca e mai usor sa le zica altora ca are o boala contagioasa, decat sa marturiseasca cum ca e ii e frica, ca e trist, ca nu se mai recunoaste pe sine.
Sa presupunem totusi ca faci parte din acel cerc restrans de prieteni sau familie care stiu de problema lui Ben. Poate esti sotia, poate esti mama sau tatal, poate esti cel mai bun prieten din copilarie. Fac pariu ca te simti legat de maini si de picioare, pentru ca nu stii de unde sa apuci problema, mai ales daca n-ai trecut niciodata prin asa ceva. Monstrii astia 3 nu sunt ceva tangibil, nu exista o arma universala pentru ei. Nu te poti duce la farmacie, spunand: “prietenul meu are o stare de anxietate, ce puteti sa-mi dati?” si sa speri ca farmacista e experimentata si iti va gasi leacul minune.
Solutiile tin de atitudinea pe care o ai fata de persoana afectata, de suportul si intelegerea pe care i le oferi, si de constientizarea acelor actiuni sau vorbe care ii pot face mai mult rau decat bine.

Iti propun mai jos o lista de sugestii a ceea ce ai putea face pentru a-l ajuta, cat mai eficient, pe Ben al tau.
- Studiaza cei 3 monstri ca si cum ar trebui sa dai un examen. Incearca sa citesti cat mai mult, de preferat literatura medicala sau de specialitate, nu articole simpliste de pe internet. Cu cat intelegi mai profund mecanismele creierului si in ce fel pot ele sa genereze astfel de stari, cu atat iti va fi mai usor sa empatizezi cu Ben si sa nu ii porti ranchiuna pentru ca se simte asa cum se simte. Nu e alegerea lui, pur si simplu are o boala, din fericire tratabila. Povesteste-i si lui tot ce citesti. Il va face sa simta ca nu e singur, ca ai un interes real pentru trairile lui si ca vrei sa il ajuti. Vorbiti despre cele citite, incercati sa interpretati, sa dezbateti, sa cautati cum se poate aplica teoria in practica. Aceste discutii sunt, totodata, o ocazie de a petrece timpul impreuna si de a va simti conectati, intr-o perioada in care relatia voastra e posibil sa aiba de suferit ca urmare a atacului monstrilor.
- Inarmeaza-te cu rabdare si asculta-l. Asculta-l vorbind in fiecare dimineata despre aceleasi temeri, punand aceleasi intrebari retorice. Incurajeaza-l sa isi exteriorizeze sentimentele si sa nu tina in el suparari, frustrari, dezamagiri, pentru ca pot fi o arma fatala. Nu-l critica, nu combate ceea ce spune, nu insista cu expresii de genul “pur si simplu incearca sa gandesti pozitiv”. Teoria e usoara, practica nu prea.
- Nu-l lasa sa vorbeasca la nesfarsit despre problema lui. Stiu, ma contrazic cu sfatul anterior, dar trebuie neaparat gasit un echilibru. Trebuie sa-l asculti, dar trebuie sa si stii cand sa-l opresti, pentru ca a vorbi continuu despre insomnie sau depresie poate face ca ele sa castige si mai mult teren si sa ii acapareze si mai mult din viata. Nu-l opri violent, nu cu replici ca “gata, mai schimba si tu subiectul”, dar incearca sa indrepti subtil discutia in alta directie, mai vesela, mai optimista.
- Nu insista sa-I spui ca nu are niciun motiv sa fie deprimat. Cel mai probabil stie si el asta, si tocmai acest lucru il face si mai tare sa sufere.
- Aminteste-i ca il iubesti/ca tii la el, si ca ii esti mereu alaturi, pentru ca el e constient ca monstrii l-au schimbat si se teme ca nu va mai fi acceptat in aceste noi conditii. Incurajeaza-l spunandu-i ca aceasta perioada grea va trece si ca lucrurile vor reveni la normal.
- Mergi cu el la doctor. La psihiatru, la psiholog, oriunde mai simte nevoia. Fa-l sa simta ca nu trece singur prin asta. Daca nu vrea sa caute ajutor specializat, incearca sa il convingi de importanta lui. Ok, tu esti acolo, dar esti doar o persoana iubitoare care incearca sa inteleaga. Un psiholog e un profesionist care chiar intelege si are experienta de lucru cu alte persoane aflate in aceeasi situatie.
- Incurajeaza-l sa iasa din rutina de zi cu zi si sa incerce niste activitati noi, in compania ta. Poate fi vorba de sport, de un nou hobby, de o excursie intr-un loc necunoscut. Aceste situatii noi ar trebui sa ii mute focusul gandurilor mai departe de problema lui.
- Incearca sa il implici in proiecte de voluntariat, in actiuni caritabile, sau in orice alta activitate care il va face sa isi mute atentia macar temporar asupra problemelor altora, in detrimentrul problemelor proprii.
- Monitorizeaza-l in continuare, chiar daca starea i s-a ameliorat. Problema poate reveni oricand, pe fond de stres sau de oboseala, si e mai bine sa fie identificata cat mai devreme posibil, pentru a nu lasa sa se ajunga la forme mai grave
- Ai grija de tine. Poate pare o sugestie nelalocul ei, dar e la fel de importanta ca cele de mai sus. Atunci cand traiesti langa cineva cu depresie sau stari de anxietate, ele pot foarte usor sa devina contagioase si sa te afecteze si pe tine. Si clar nu vrei asta. Nu mi se pare egoist sa gandesti asa, e pur si simplu o abordare realista. Aloca-ti putin timp si pentru tine, in care sa iti reincarci bateriile si sa regasesti in tine puterea de a-l ajuta pe celalalt.
Nu e o lista exhaustiva, dar am incercat sa punctez cat mai multe aspecte. Eu am dat gres cu multe dintre ele, pe unele din sugestiile de mai sus inca incerc sa le implementez. Din fericire pentru mine si Ben al meu, in prezent ma concentrez pe partea cu monitorizarea, pentru ca in ultima vreme totul pare sa fie ok.
O sa fie ok si pentru tine, ai incredere!
Lidia
Din fericire nu am fost in acest caz si nici nu am avut de -a face cu astfel de persoane . Sper totusi ca ”Ben” este in regula acum
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate ca gresesti spunand ca nu ai avut de a face cu astfel de persoane. Poate pur si simplu nu ai stiut 🙂 E o problema atat, dar atat de comuna, incat foarte multi dintre noi lucram, vorbim sau ne intalnim cu astfel de persoane fara sa stim ca au de fapt o mica, totusi rezolvabila 🙂 problema.
Multumesc ca ai trecut pe aici!
ApreciazăApreciază
Din pacate prea multi suferă de boala asta, chiar si la vârsta destul de fragede. Un articol interesant care chiar merita citit de cat mai multi oameni, poate asa inteleg ca nu sunt singurii care trec prin asta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asa este, acesta e si scopul meu, de a ajuta la constientizarea realitatii in care traim. Din pacate, oricare dintre noi poate trece prin astfel de stari mai devreme sau mai tarziu si e important sa stim ca, cu ajutorul potrivit, totul se rezolva. Tacerea in schimb nu ajuta la nimic 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un articol frumos, din pacate multi cred ca se confrunta cu astefl de probleme 😢
ApreciazăApreciază
Foarte frumos articolul. Eu cred ca este foarte importanta iubirea si sprijinul celor dragi pentru a trece peste probleme si pentru a depasi orice momente.
ApreciazăApreciază
Un articol interesant care chiar merită citit de cât mai multi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt super utile sfaturile, e necesar sa le bagam undeva in ungherele mintii si sa le aplicam …la nevoie. Nu vreau sa par pesimista, dar asa cum ai zis si tu..depresia este boala secolului. Si afecteaza incredibil de tare! Sa nu fie cazul s-o cunosc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană