Sa citesti o carte scrisa chiar de Maria Montessori nu e echivalent cu a citi „100 de idei de activitati Montessori”, „Cum sa decorezi camera in stil Montessori”, sau alte conspecte similare. Nu! Mintea absorbanta (The absorbent mind) e mult mai mult decat atat, pentru ca ne dezvaluie fundamentul stiintific, metodele si scopurile pe termen lung ale intregii filosofii Montessori.
Daca m-ar fi intrebat cineva inainte de ce ma tenteaza educatia Montessori, de exemplu, as fi spus ce am auzit si eu din marketing: as face asta pentru ca al meu copil sa creasca mai independent, mai sigur pe el, sa-si urmeze talentele, sa aiba curaj sa exploreze, sa nu se simta catalogat, pedepsit ori aflat intr-o fuga dupa premii.
Si totusi, daca cineva m-ar fi intrebat in continuare:”de ce? de ce copilul tau trebuie sa fie asa?” – atunci as fi ezitat, as fi cantarit absurditatea intrebarii, si-as fi raspuns probabil: „pentru ca e copilul meu si vreau tot ce-i mai bine pentru el”.
Ei, ce m-a frapat la cartea Mariei Montessori a fost faptul ca ea nu-si prezinta filosofia incercand sa-mi vanda o viziune in care copilul meu va fi cel mai fericit, va evolua, isi va implini potentialul. Mesajul cu care am ramas eu e acela ca educatia Montessori e o educatie menita sa schimbe o societate, nu un individ. Nu e o noua paradigma de educatie centrata pe un copil, ci o viziune profunda de schimbare a lumii.
Maria Montessori pleaca de la niste premise foarte simple: in societate, statistic, exista un procent mic de oameni geniali, un procent mic de oameni care au putine sanse de a reusi ceva in viata, si restul. Sa spunem marea majoritate, media. Aceasta mare majoritate e reprezentata prin inelul de centru din figura de mai jos:
Oamenii aflati in aceasta categorie pot evolua spre centru sau involua spre margine, in functie de context si educatia pe care o primesc. Dar e mai comod si mai probabil ca ei sa involueze, pentru ca cealalta directie ar presupune mult efort din partea lor. Cu cat o societate are mai multi reprezentanti ai acestei categorii de mijloc migrand spre mediocritate, cu atat o va duce mai rau. Cu cat o societate reuseste sa atraga masele spre centru, cu atat evolueaza in timp.
Cand vorbesc despre aceste doua directii, nu ma refer doar la potentialul intelectual, ci si la sanatatea mentala. Maria Montessori si-a gandit strategiile si tehnicile de educatie astfel incat sa creasca oameni cat mai stabili emotional. Repet: nu cat mai destepti, ci cat mai stabili emotionali. Mi se pare un detaliu atat de important si totusi atat de absent in educatia noastra traditionala! Pentru mine, aceasta e diferenta care conteaza intre cele doua abordari.
O alta idee asupra careia autoarea insista in studiile ei e aceea ca la varste fragede creierul pur si simplu absoarbe toata informatia care i se pune la dispozitie si invata inconstient, fara sa depuna efort. De la aceasta premisa pornesc toate activitatile Montessori care unora li se par prea avansate pentru a fi aplicate unor copii mici. De exemplu, sa explici unui copil de 3 ani partile componente ale unei flori, folosind cuvinte precum pistil, stamine, etc, pe care nici tu ca adult nu le stapanesti, poate parea ceva exagerat. Si totusi, studiile si experimentele Mariei Montessori arata nu numai ca cei mici sunt perfect capabili de a interioriza aceste concepte, dar si ca le va fi mult mai usor sa le aprofundeze mai tarziu, comparativ cu copiii care de-abia atunci aud cuvintele pentru prima data.
M-am oprit doar asupra acestor doua idei care mi-au atras mie atentia in mod special, dar „Mintea absorbanta” e o resursa pretioasa de informatii si descoperiri legate de psihologia copilului, de nevoile si etapele sale de dezvoltare, precum si de rolul nostru ca parinti.
Sper ca am reusit sa-ti trezesc interesul. Daca ai un copil si cochetezi cu idei inspirate din filosofia Montessori, atunci iti recomand sa incepi cu aceasta carte de baza.
Lecturi inspirate!
În Căsuța Oliviei 
Lasă un răspuns