Port in geantă deopotrivă realități și iluzii. Acolo, în întunericul dintre torțile de piele, își găsesc echilibrul cele mai contradictorii aspecte ale mele.
Uneori mă încovoi sub greutatea realității, și-mi scutur bine geanta, poruncindu-i să-mi amintească și de vise, apoi o mut de pe un umăr pe altul și-mi văd în continuare de existența monotonă prin culise.
Alteori simt cum geanta-mi zvâcnește de gânduri nebunești și mă înghiontește în coastă: „aleargă, aleargă, zău că nu mai e timp pentru rutină! De ce mă-nghesui cu chei, badge-uri, carduri și chitanțe, nu vezi că nu mai e loc suficient de vise și speranțe?”
Geanta mea e atotștiutoare – doar că nu a realizat încă. Dar dacă ar putea fotografia toate lucrurile care poposesc, temporar sau permanent, în ea – ar reuși să potrivească cu exactitate toate piesele de puzzle ale unei vieți intortocheate.
Obiectele care au trecut prin geanta mea au fost, unul câte unul, emblema experiențelor mele de moment. Singura constantă e un portofel – e colorat, încăpător, și uneori rebel. Burdușit de chitanțe și de hârtii amestecate, e dovada speranței mele în loteria bonurilor. (Desigur, sunt doar vise spulberate.)
Alte semi-constante ar fi cărțile. Zic constante cu juma’ de gură, pentru că aici mi-e greu, recunosc, să am măsură. Azi pun in geantă beletristică, mâine psihologie, poimâine-mi amintesc de roman și citesc lacom în metrou povestea-i vie. De-asta îmi înșel deseori geanta cu-n rucsac – nu fi-va, sper, cu supărare – dar pentru 4 cărți deodată zău c-o simt câteodată neîncăpătoare.
Undeva, rătăcit veșnic pe fundul genții, și-a găsit locul și un carnețel. E favoritul meu de departe, căci am toate visele, de la mic la mare, notate-n el. Parcă n-am reușit încă să mă obișnuiesc cu toat-această abundență de tehnologie, încă îmi notez gândurile importante și todo-urile pe hârtie. Ce spune asta despre mine? Că sunt conservatoare, poate. Sau că mă sperie tabloul șirurilor de oameni din metrou, cu ochii ficși in telefoane și ecrane.
Îmi plac gențile mari, ce pot ascunde-n ele lucruri pe care nu te-ai aștepta să le găsești acolo. Luna trecută am reușit să-ndes în geantă chiar o cutie de zece șurubelnițe. M-am simțit mândră tare, aveam cu siguranță cea mai burdușită geantă din parcare. Ea a părut că-mi înțelege pasiunea de inginer și a ales să tacă mâlc. De altfel, ce era să facă? Să-și saboteze torțile, să se desfacă? Recunosc, i-am povestit că mama poartă veșnic un șubler în poșetă, așa că și-o fi amintit de proverbul cela c-o așchie și-un trunchi – si n-a mai protestat, doar mi-a nai dat, de control, câte un junghi.
O geantă uriașă ca mea nu se găsește în orice magazin, din păcate. Dar îți vând azi un pont: o căutare pe answear se va solda, să știi, cu rezultate. Genți tip poștaș, genți de birou, rucsace fel de fel – acolo-i o diversitate foarte mare, și unde mai pui că atât brandurile cât și materialele sunt toate la mare căutare!
Eu cred că secretul fericirii stă ascuns pe undeva printr-o geantă. Poate proprietara nici nu știe. Poate căuta fericirea-n alta parte, iar lumea i se pare dezolantă. Poate a știut la un momentdat, apoi s-a luat cu viața și a uitat. A uitat că secretul e acolo cu ea, la purtator, si vine-o zi in care se ciocnește de-un necunoscut, în liftul ce o duce spre-un etaj superior. Scapă geanta, i se răstoarnă toate, și-o foaie îngălbenită, pe care stă scrisă o poezie, se ițește din pliante.
E chiar o poezie despre fericire, al cărei secret se dezvăluie vers cu vers. Care-o fi totuși geanta norocoasă? O fi a mea? O fi a ta? Putem afla doar din al vieții mers.
(Particip cu acest articol la SuperBlog 2017. Surse foto: arhiva personala, arhiva answear.ro si pixabay.com)
În Căsuța Oliviei 
Lasă un comentariu