Capitolul 1. În care apare problema.
Cobor din bloc sărind câte două trepte deodată și cântând în gând. Nu cânt niciodată tare, pentru că singurul hit pe care îl știu cap-coada e „Un elefant se legăna”. Dar asta nu ma oprește să fiu super bine dispusă. Dimineața mi se pare cea mai frumoasă parte a zilei. Știu, e greu de înțeles. 🙂
Mă-ndrept spre mașină și raman blocată, uitandu-ma temătoare la foaia lipită de parbriz. Aseară nu era acolo. Aș putea să jur. Mă apropii, sfioasă, cu un sentiment de deja-vu.
Pe bune?! 725 lei, amendă pentru parcare neregulamentară. În București?!? Unde toată lumea parchează efectiv unde se poate, în ultimul colț liber?! Și de data asta chiar parcasem ok, nici măcar nu fusese nevoie să blochez altă linie de mașini și să o las pe a mea pe liber…
Și, desigur, domnul Murphy are întotdeauna dreptate. Dacă e să se întâmple să primesti o amendă în viața asta, atunci cu siguranță o vei primi atunci când ești falit. Sau aproape falit, ca-n cazul meu. Mai am vreo 5 zile până la salariu, doar vreun milion în portofel cu care să-mi asigur plenitudinea stomacului săptămâna asta, plus două datorii la colegii de birou. Cum s-ar zice, astrele nu prea sunt în casa banilor în perioada asta. (Ok, dacă mă gandesc bine, n-au fost tot anul).
O sclipire subită de inteligență îmi amintește că dacă platesc amenda în 48 de ore valoarea ei se reduce la jumătate. Savurez această parte plină a paharului pentru o clipă: e mult mai simplu să fac rost de 300-400 de lei decât de 700+.
Este?…
Capitolul 2. În care se analizează opțiunile
Încep să trec în revistă variantele (legale) prin care aș putea face rost de banii ăștia până mâine. Să vedem:
- Să improvizez un concert la metrou, la o ora de vârf. Desigur, aici m-aș lovi de problema repertoriului limitat. E posibil ca „Un elefant se legăna”, cântat acapella, să nu genereze bucurie și admirație, ci chiar din contră. Și am nevoie de bani, nu de roșii.
- Sa-mi vând rochia de mireasă pe o-le-ics. Ea încă ar valora vreo 2000 ron, dar pentru situația asta disperată cred ca o pot da și pe o suma modică… atât cât să-mi acopere amenda. Doar că … hmm…. parcă nu am mai apucat să o duc la spălătorie dupa episodul Trash the Dress și tind să cred ca nu e-n cea mai bună formă pentru o ședință foto.
- Să ii cer bani soțului. Mda, mulți ar spune că e varianta logică și la îndemână. Numai că ceea ce mulți nu știu e că soțul meu e obsedat de parcările perfecte. O să îmi țină morală o lună întreagă dacă află unde am parcat. E drept că ar fi fost un loc mai ok la scara cealaltă, dar ar fi trebuit să intru cu spatele și…oh, well…
- Să le cer bani împrumut părinților. Și să ascult veșnica lor pledoarie despre cum ar trebui să fiu mai responsabilă, să îmi gestionez banii cu chibzuință, să merg mai mult pe jos și mai puțin cu mașina, să îmi schimb și tunsoarea dacă tot am sunat și stăm de vorbă…. Clar, varianta asta pică prima.
- Să-mi iau un loz în plic. Nu că aș fi castigat vreodată în viața mea, nu că aș trece printr-o perioadă norocoasă – după cum dovedește și nota din parbriz – dar presupun că sunt oameni care câștigă. Unul dintr-un miliard, poate?
- Să-l sun pe Gelu. Colegul de la conta’. Ultima dată când ne-am intalnit la cafea, tocmai se lauda cu marea lui descoperire pentru situațiile în care ai nevoie de un împrumut urgent. Normal că nu l-am ascultat atunci, aveam alte griji curente.
Ok, începem cu varianta numarul 6. Gelu. Repede.
– Hey, bună Gelu, scuze că te deranjez. Da, știu că e cam devreme. Nu, nu, nu am ajuns încă la birou. Voiam doar să te întreb de soluția aia a ta de împrumutat bani. Îmi zici și mie te rog secretul? Sunt disperată. Te roooog, fac cinste cu o Lavazza la următorul salariu.
–Telecredit.ro – aud o voce morocănoasă, de cealaltă parte a convorbirii. Credit nebancar, numai bun pentru un împrumut până la salariu. Hai pa, ne vedem la muncă.
Nu mai apuc să-i mulțumesc lui Gelu, ca a închis. Dacă ar fi fost pe vremea telefoanelor cu receptor, ar fi închis zgomotos. Așa, a închis pur și simplu.
Caut repede pe net să vad ce-i cu acest Telecredit. Of, ce bine că am primit amenda asta în secolul vitezei și al internetului!
Capitolul 3. În care se găsește Soluția
Pare că acest Telecredit are site, si chiar arată bine pe telefon. Îmi crește inima în mine cu fiecare cuvânt citit, uit instant de metrou, rochii de mireasă și bilete la loto.
Soluția Telecredit este de fapt un credit rapid online – mai exact, exclusiv online!- care îmi poate oferi până la 500 de lei, imprumut dobanda 0 daca sunt la primul împrumut, sau până la 2000 lei, cu dobanda 1,2% pe zi, de la al doilea împrumut incolo.
Eu sigur mă descurc cu 500 de lei pentru a-mi plăti amenda în 48 de ore. Dar să vedem…oare îmi aprobă creditul în 48 de ore? Cum funcționează?
Aflu totul pe de site:
- Întâi, trebuie să aleg suma și perioada de împrumut. Site-ul lor e super drăguț, au o aplicație grafică ce îmi permite să vad exact ce și cum selectez.
(Simulare împrumut pe telecredit.ro) - După această simulare, trebuie să imi fac un cont. Pot să îl fac chiar de pe telefon. Au nevoie de datele mele personale și de contul în care vor urma să îmi vireze banii.
- Mai am nevoie sa uploadez o copie după buletin și o copie semnată după un document pentru Ministerul de Finante și ANAF, pe care mi-l trimit ei pe mail. Pentru asta trebuie să ajung la birou, am acolo imprimantă. De scanner nu cred că am nevoie, semnez hartia și apoi e e ok și dacă le trimit o poză făcută cu telefonul.
- Cererea va fi analizată de experții lor, și imediat ce o aprobă imi vor și vira banii în cont. Din ce povestea Gelu la cafea, parcă am auzit vag că sunt foarte prompți, am șanse mari să-mi plătesc amenda chiar mâine.
- Am 30 de zile la dispoziție să rambursez împrumutul. Perfect. Mă descurc.
Îmi fac repede cont și mă grăbesc spre birou. Estimez să rezolv cu imprimanta și documentele în maxim o oră, apoi o sa urmeze adrenalina așteptării. A, și să nu uit să-i iau o cafea bună lui Gelu, în drum spre muncă. După asemenea pont, merită să bea altceva decât apa aia chioară de la automat.
Capitolul 4. În care cunoaștem deznodământul
Două zile mai târziu, soarele strălucește din nou pe strada mea. Împrumutul mi-a fost aprobat chiar în ziua ZERO, a doua zi am plătit amenda redusa la jumătate – yeeey! – și cu banii rămași din cei 500 creditați mi-am dus și rochia de mireasă la spălătorie. Nu că ar mai avea sens să iau în calcul opțiunea de-a o vinde, acum că am aflat de Telecredit, dar parcă îmi statea pe creier să o știu murdara în dulap.
(Articol scris pentru SuperBlog 2017.)
În Căsuța Oliviei 