O perspectivă masculină
Știi „Biserica Sfântului 5”? Biserica aia unde, chipurile, se duc studenții să se roage pentru a trece un examen?
Ei bine, nimic mai fals! Fake news! Tocmai am avut o revelație cum că legenda asta despre studenți și note e promovată și menținută în viață de femei, pentru a ascunde adevarata explicație: Sfântul 5 e biserica unde se duc în secret bărbații, să se roage înainte de nuntă:
„Dă-mi, Doamne, noroc sau răbdare. Noroc – să am parte de o femeie care să se poată îmbrăca în 5 minute; sau dacă nu există pe lume atâta noroc, dă-mi măcar răbdare să aștept încă o ora în plus fără să-mi crească tensiunea la 15 cu 10.”
Serios acum, treaba asta cu estimarea timpului e o problemă serioasă. Am lăsat de la mine în destul de multe privințe. Am înțeles că femeile nu se pot orienta pe o hartă. Am înțeles că vocabularul lor are număr cel puțin dublu de cuvinte. Dar de ce mă minte în față nevastă-mea când o întreb în cât timp e gata…. asta nu mai pot pricepe.
„Dragă, cât crezi că îți ia să te pregătești?” o întreb de câte ori trebuie să mergem undeva.
Și ea ce crezi că-mi zice, cu zâmbetul pe buze?
Ei bine, da! „Cinci minute”.
Noroc că avem în spate o istorie și, dacă pe estimarea ei nu mă pot baza, pot măcar să apelez la statistici.
Timpul a demonstrat că nevastă-mea nu poate ieși din casă în mai puțin de o oră de când am anuntat-o de intenție. Garantat.
De ce? Cică nu garderoba ar (mai) fi de vină, nu sunt atât de ghinionist încât să se plângă și că n-are suficiente haine. De când a descoperit Answear.ro, și-a umplut dressingul de ținute pentru toate evenimentele posibile și imposibile. Are acolo bluze de damă de bumbac, de in și de mătase, de la cele mai diferite branduri. Are fuste creion, fuste mini, fuste maxi, fuste pantalon. Are rochii de zi, rochii de seară, rochii de ocazie și chiar și rochii de noapte. Ba are chiar și-un dulap doar al ei, în hol, pentru pantofi de damă.
Dar cică problema e mai complexă. Nu te îmbraci cu ce-ți pică în mână, te imbraci cu ce te reprezintă în ziua aia!
De câte ori trebuie să plecăm undeva, nevastă-mea are nevoie de jumătate de oră doar ca să se decidă asupra „mood”-ului. Cică, în baza unui algoritm extrem de complex bazat pe perioada lunii, destinația ieșirii și statusul relației noastre, se simte ba mai romantică, ba mai deprimată, ba mai sexy, ba mai aventuroasă. Și na, nu se poate îmbrăca decât așa cum se simte.
Eh, dupa jumătatea de oră necesară introducerii datelor în program și dupa ce algoritmul decide STILUL potrivit, începe etapa a doua: nevastă-mea mă confunda cu oglinda unei cabine de proba și începe să îmbrace și să dezbrace haină după haină, în fața mea. Partea cu dezbrăcatul zău că nu m-ar deranja foarte tare, dacă n-ar fi cuvintele din fundal, care îmi taie tot cheful:
„Asta îmi face șoldurile cam late”
„Asta e prea decoltată” (Pe bune, există așa ceva?)
„Ok, e clar ce bine-mi stă la cum te uiți. Încerc altceva. Mai durează un minut”.
Dupa douăzeci de minute infernale și cinșpe ținute probate, nevasta-mea e îmbrăcată și pare și mulțumită. Norocul meu că e genul mai „natural” și că nu-i place să se machieze, că altfel îmi luam câmpii de mult.
Până ne încălțăm și până își alege și poșeta – alte 10 minute.
Ce ziceam? O oră în cap!
O perspectivă feminină
Normal că nu pot fi gata în 5 minute.
Și nici nu înțeleg de ce se plânge iubitul meu soț atât pe tema asta. Ce, eu fac la fel de mult caz când intră el în baie cu telefonul sau cu laptopul, și nu-l mai văd la față două zile?
Parc-ar fi cine știe ce crimă să vreau să arăt bine! Zău că eu fac tot posibilul să mă grăbesc, dar nu e deloc simplu să fii femeie.
Știi cum arată garderoba lui barbată-miu? Dacă nu, dă-mi voie să-ți arăt. Exact așa:
Wow, cât de greu i-o fi lui să se hotărască! Are de ales dintr-un teanc de bluze în diverse nuanțe de negru. Păi cred și eu că-i ia fix un minut să decidă dacă vrea cu sau fără fermoar, să se dezbrace și să se-mbrace.
Dar în cazul meu, opțiunile sunt mult mai variate. Contează dacă am făcut sau nu baie pe cap aseară, căci bluza trebuie să-mi scoată în evidență sau, din contră, să-mi ascundă părul. Contează dacă ieșim la masă ori ba, să știu dacă-mi iau o rochie mai lejeră pe burtică sau îmi pot etala talia de viespe. Contează dacă plouă sau e soare, să știu dacă mă bazez pe botinele de piele întoarsă sau trebuie să construiesc o ținută în jurul cizmelor colorate de cauciuc.
Apoi, mai e cromatica. Dacă-s supărată sau obosită, e musai să aleg o culoare vie sau accesorii spectaculoase, care să salveze situația și să distragă atenția de la cearcănele mele. Dacă debordez de energie mă pot îmbrăca chiar și-n cea mai mohorâtă culoare, tot reușesc să fiu o apariție.
Dar cine sa înțeleagă toate aceste finețuri?
Ce pretenții să am de la el, când fie vară, fie iarnă, e îmbrăcat în veșnicul lui tricou sau hanorac negru, cu blugi bleu deschis și pantofi sport, să nu care cumva să îl ia vreun maraton prin surprindere și să nu fie echipat?
Și se mai întreabă de ce îi spun mereu că sunt gata în 5 minute…
Păi nu e evident?
Pentru că am o strategie pe termen lung de a-l transforma într-un bărbat mai prezentabil. Nu vreau să-i spun direct că se îmbracă fix la fel ca în urmă cu 10 ani, când ne-am cunoscut. În schimb, vreau să îi dezvălui în mod subtil raționamentele după care iau eu decizii și să îl implic în alegerile mele.
Poate așa mai învață și el câte ceva de la mine și găsește inspirația de a-și lărgi orizonturile vestimentare.
(Pentru SuperBlog 2017. Sursa foto: answear.ro)
În Căsuța Oliviei 
Lasă un răspuns