Oliviei.
***
Azi a fost o zi pe care tu ai așteptat-o cu mare nerăbdare.
Ne-am înfățișat amândouă în fața grupei mijlocii de la grădiniță să prezentăm proiectul de final de semestru: „Amintiri dintr-o vacanță de familie”.
Tu ai ales să le vorbim despre vacanța de anul trecut, de la Mamaia. Copiii s-au îngrămădit să vadă pozele cu tine la mare, cu distracție la piscină , cu castele de nisip. Si în timp ce le arătam pozele, explicându-le contextul fiecăreia dintre ele, mi-am dat seama că ești atât de mică încât n-o să-ți mai amintești vacanțele din copilărie atunci când vei crește. Vei avea doar pozele, dar vei uita poate poveștile din spatele lor.
Așa că m-am hotărât să îți scriu. Aici, ca într-o filă de album pe care o vei întoarce peste ani și ani.
***
În vara lui 2017 am luat din nou bilete la Hotel Aurora Mamaia. Veneam aici și înainte să te avem pe tine – doar eu și tati – și leneveam pe șezlongurile de la piscină sau ne distram testând cocktail-urile răcoroase de la bar. După ce ai apărut tu în viața noastră, am crezut că va trebui să ne schimbăm obiceiurile sau destinațiile de vacanță. Dar, ghici ce? Am realizat cu bucurie că nu trebuie să schimbăm … nimic!
Mamaia este stațiunea perfectă pentru prichindei, căci intrarea în apă e deosebit de lină iar plaja e acoperită cu nisip fin și, uneori, cu mici comori albe cărora tu le spuneai „coici”. Iar Hotel Aurora a venit parcă în întâmpinarea schimbării din viața noastră, îmbunătățindu-și serviciile an de an și concentrându-se tot mai mult pe facilitățile oferite celor mici: piscină pentru copii cu sistem modern de tratare a apei pe bază de Ozon, camere spațioase, loc de joacă cu echipamente securizate și… gratuitate pentru tine 🙂
– Mami, de unde vin norii?
– Norii? Vin din mare, iubito, se formează din apa care se evaporă.
– Adică marea se ridică în cer? Și n-o să mai avem în ce înota?
– Nuuuu, stai fără grijă! Marea noastră dragă nu dispare niciodată.
Îți amintești plaja? Îți amintești bucuria pură care îți inunda chipul atunci când nisipul ți se scurgea printre degete? Îți amintești diminețile în care coboram fuga din camera noastră de hotel, traversam rapid cei 25 de metri ce ne despărțeau de mare, pentru a profita din plin de aerosoli? Încă îmi răsună în urechi perlele de care numai la 4 ani poți fi în stare
– Mami, de ce e cerul portocaliu?
– E lumina care colorează cerul dimineața devreme, înainte să răsară soarele. Se cheamă auroră.
– Auroră, ca pe hotelul nostru?
– Da, draga mea.
– Aha… i-au spus așa pentru că e primul hotel la mare din care se vede soarele cum răsare?
Erai mereu în căutare de explicații, mereu cercetând istoria lucrurilor. Si, uneori, și a locurilor.
Mai stii că tati era îndrăgostit de istorie? Ei bine, pasiunea lui dar și apropierea de oraș ne-au făcut să ne plimbăm seri la rând pe străduțele pline de istorie ale Constanței. Într-o seară mi-a spus chiar că i-ar fi plăcut să se nască acolo, în cetatea Tomis-ului, pentru că sunt atât de multe culturi diferite care trăiesc între granițele acelui oraș, încât oamenii au învățat să fie mai toleranți unii cu alții, mai deschiși la nou și, una peste alta, mai primitori.
În vara lui 2017 ne-ai însoțit răbdătoare de-a lungul falezei din Constanța, privind cu ochi mici și curioși toate lucrurile frumoase din jur. Ne-am oprit în fața maiestosului Cazino Constanța, iar tati a-nceput să-ți povestească istoria lui de parcă ai fi fost deja un om mare. Ți-a povestit despre cum Dobrogea a fost ani îndelungați sub ocupație otomană și despre cum cazino-ul a fost prima clădire ridicată la malul mării atunci când Constanța a trecut în sfârșit sub administrație românească. Tati a ales să omită poveștile despre Daniel Renard și despre moartea logodnicei lui, care stau la baza detaliilor pe alocuri funerare ale acestei clădiri, dar merită să le descoperi la o vârstă mai adecvată deoarece cazino-ul este, așa cum a încheiat atunci tati povestea, o clădire simbol. Iar tu l-ai aprobat peltic: „țimbol!”
Într-o altă seară, ne-am alăturat toți trei unui tur ce promitea să ne arate o altă față a obiectivelor turistice din Constanța, organizat de Diana Slav, ghidul local distins doi ani consecutivi cu Certificatul de Excelență TripAdvisor . Am urmat-o pe Diana pe străduțele înguste – una dintre ele, strada Vântului, fiind chiar cea mai îngustă din țară – și ne-am minunat de aglomerarea incredibilă a celor 8 biserici de religii diferite, într-un perimetru de nici un kilometru. Priveam cu drag cum tati îți explica, pe același ton serios, ce este Islam-ul, arătându-ți spre Moscheea Carol I, un edificiu unic în România prin îmbinarea stilului egipteano-bizantin cu inserții arhitecturale românești. Tu îl ascultai cu ochii măriți, privind spre minaretul de la a cărui înălțime am aflat că se poate admira o panoramă deosebită a orașului.
– Tati, de ce îți place „mocheia”?
– Pentru că nu sunt foarte multe în țara noastră. Iar o moschee ne dă șansa de a căută învățăminte în religii diferite de a noastră.
– Ca și cum am căuta scoici în nisip?
Știi că acela a fost momentul în care tati a prezis că te vei face arheolog? 🙂
După lecțiile de istorie devenite obișnuință, ne întorceam cu mașina spre Mamaia, aflată la doar 10 km distanță. Serile ne prindeau, invariabil, înapoi la Restaurant Aurora, pe terasa cu vedere spre mare. Obosiți de valuri si de explorarea orașului, ne delectam cu mâncărurile gustoase inspirate de bucătăria românească și priveam la pozele făcute peste zi.
– Putem să îi trimitem lui buni poza asta cu clădirea „țimbol„?
– Sigur, o facem vedere și i-o dăm când ajungem acasă. Dar de ce tocmai asta?
– Să vadă și ea, mami, că la mare nu e doar apă, e și istorie.
Sper că am reușit, prin cuvintele mele, să-ți trezesc amintiri de mult uitate, dintr-o vacanță încărcată de magie, cum vor mai fi multe de acum incolo.
Cu drag,
Mami.
(Pentru SuperBlog 2018)
În Căsuța Oliviei 