Sunt o norocoasă

– Nu-i așa că e frumos?

IMG_20180527_181856_HDR

Mi-am repetat de două sau trei ori întrebarea, arătând cu mâna spre curtea bunicilor, înainte ca soțul să îngâne un neconvingător „îhmm…”

Mi-am amintit brusc o vorbă de duh, cum că frumusețea stă în ochii celui ce privește (sau ceva de genul) și mi-am permis să adaug, în gând, că frumusețea stă și-n amintirile celui ce regăsește locurile dragi.

Sunt o norocoasă, mi-am dat seama astăzi. Sunt norocoasă să-mi fi petrecut vacanțele copilăriei la țară, în curtea bunicilor, în miezul unui sat tradițional, cu obiceiurile și ritualurile pe care azi mai mult le citim în cărți sau pe inscripțiile din muzee, atât de aproape de natură, atât de liberă și de nepresată de convenții sociale.

IMG_20180527_182345_HDR

Curtea bunicilor e, și acum, foarte asemănătoare cu cea din amintirile mele. Gardul de piatră, pe care mă cățăram să culeg corcodușe. Hambarul de lemn de la poartă, plin ochi cu știuleți de porumb. Culoarul îngust din spatele casei, perfect pentru v-ați ascunselea. Mirosul îmbătător al florilor și cântecul greierilor în prag se seară. Prispa înaltă, pe care luam masa în serile de vară, unde mâncam pepeni culeși chiar de mine dimineața, după o „excursie” de cel puțin o oră cu căruța până la bostană. Mirosul ierbii proaspăt cosite și al căpițelor de fân, pe care mă urcam pentru a citi sau pentru a fi mai aproape de dansul norilor.

Sunt o norocoasă, pentru că e suficient să pășesc pragul bunicilor pentru a fi invadată de sute și mii de amintiri frumoase, care de care mai diverse. Tataia, amenințându-mă că mă pune într-o cutie de carton cu găuri și mă trimite acasă prin poștă dacă mai sunt obraznică. Eu, trezindu-mă cu noaptea-n cap pentru a merge cu mamaia și tataia cu căruța pe câmp, mâncând roșii direct din grădină, pescuind cu undițe improvizate în canal, eu întorcându-mă la final de vară înapoi la oraș cu pielea neagră, arsă de soare și genunchii plini de coji și zgârieturi.

IMG_20170803_085601135_HDR

Mă minunez uitându-mă în urmă și amintindu-mi că aveam doar două-trei jucării, dar nu mă plictiseam niciodată. Săpam găuri în grădină, mă urcam în copaci, alergam cu câinii pe drumuri, plecam de acasă și umblam craila prin sat, vorbeam prin garduri cu alți copii sau contemplam fascinată cum se duc găinile la culcare, seara. Eram pur și simplu ocupată să observ viața, în toată naturalețea ei. Și sunt o norocoasă că n-am avut mai multe jucării sau mai multe „posibilități” care să-mi fi răpit aceste experiențe autentice.

Olivia îmi moștenește, cel puțin parțial, norocul. Deși are acces la mult mai mult divertisment decât am avut eu, e norocoasă că poate să meargă în vizită la străbunici, să-i găsească sănătoși și cu putere de muncă, puși pe glume, la fel cum erau și în copilăria mea.

IMG_20180527_182641_HDR

Azi am fost la bunici, m-am urcat din nou pe gard și de acolo în corcoduș, am mers încet prin spatele casei, am văzut apusul soarelui din vie și mă pregătesc să adorm cu fereastra deschisă spre sunetul greierilor.

Azi mă simt pur și simplu recunoscătoare pentru atâta noroc și pentru atâta frumusețe simplă.

IMG_20180527_141605_HDR

 

6 gânduri despre „Sunt o norocoasă

Adăugă-le pe ale tale

    1. Asa e! Tare pacat ca astia mici de acum nu prea mai au acelasi context. Chiar daca au bunici, bunicii lor mai mult pe la bloc decat pe la tara. Dar cine stie, sunt convinsa ca vor avea si ei amintiri frumoase, doar ca vor fi altfel de amintiri.

      Apreciază

  1. Minunat! Pe lângă faptul că ai avut o asemenea copilărie, azi ești foarte norocoasă că te poți bucura încă de bunicii tăi! Îmi e așa de dor de ai mei, deși locurile și casa o pot revedea oricând, nimic nu mai e la fel fără ei.
    Multă sănătate scumpilor tăi și să te bucuri și tu și Olivia, mulți ani de acum încolo de ei, în putere!

    Apreciat de 2 persoane

  2. Vineri m-am întors de acasă și de-abia aștept să aștern și eu articolul pe care l-am simțit acolo. M-am regăsit în rândurile astea atât de tare. Numai că eu am crescut zi de zi acolo, acasă, la țară, cu bunica, Cocolina și Codiță :)) am ascultat greierii, mi-am julit genunchii și am avut o copilărie minunată. Chiar ești o norocoasă…suntem norocoși pentru aceste amintiri neprețuite…

    Apreciat de 1 persoană

    1. Da! Nu mi-as da copilaria la tara pe copilaria moderna, printre ateliere, cursuri, activitati extra si alte cele. Astept cu drag sa citesc si despre amintirile tale 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: