Ce faci când îţi dai seama că identitatea ta online nu te reprezintă?

Vorbeam azi cu un prieten şi dintr-una-ntr-alta mi se plânge că o cunoştinţă comună, să-i spunem X, scrie de ceva vreme numai despre subiectul Y. Pe Facebook, că despre asta era vorba. Şi că e bine să afli ce părere are omul, dar o cam înţelegi din prima, nu e nevoie să ţi se reamintească cu o postare nouă ori de câte ori deschizi Facebook-ul. Evident, despre tema referendumului era vorba, că doar ce alt subiect ne macină zilele astea?, dar detaliul în sine e irelevant.

Fondul e altul:

Câteodată nu ne dăm seama cât de mult e prea mult.

În dorinţa de a transmite o idee, facem din asta ţelul nostru în viaţă şi în loc să o răspândim acolo unde vrem, ajungem să nu mai fim citiţi… deloc 🙂 Presupun că ar trebui aplicat celebrul dicton vestimentar, less is more.

Interiorizând aceste reflecţii şi aplicând filtrul acestei critici asupra mea, mi-am dat seama că şi eu sunt la fel de vinovată. Scriu pe blog doar când mă macină ceva, şi dacă mă macină înseamnă că nu e neapărat un subiect plăcut 🙂 Atunci când nu mă macină nimic, nu scriu, pentru că am alte priorităţi… mai vesele. Aceeşi logică sau acelaşi pattern se aplică şi în cazul postărilor mele pe Facebook. Rezultatul este că atât blogul cât şi identitatea mea în social media ajung să nu mă reprezinte. Pentru că îmi dezvăluie doar o faţă, doar o bucăţică din tot ceea ce înseamnă viaţa sau personalitatea mea. Acea bucăţică pe care am expus-o mai degrabă inconştient.

Ironia sorţii este că, la un momentdat, îi judecam pe cei care îşi expuneau doar latura hai să-i spunem superficială pe Facebook. Îmi era plin mediul virtual de poze cu mîncare sau cu destinaţii exotice postate de prietenii mei. Totul era lapte şi miere pe wall-urile lor, în timp ce realitatea, după cum mai aflam din când în când, era alta. Ok, asta era o extremă: falsa aparenţă a fericirii. Şi din dorinţa de autenticitate şi de profunzime, pare că toată bula mea de Facebook (şi implicit şi eu) a migrat spre cealaltă extremă, cea a … nefericirii. Blogurile şi conturile de Facebook au devenit instrumente de propagandă: politică, ecologică, socială. Toate exprimă sentimente de frustrare, de dezamăgire, de lipsă de speranţă.

Dar hey, eu nu sunt aşa. Dacă alţii mă văd aşa, e totuşi vina mea, pentru că asta e ceea ce am ales să expun, fără să îmi dau seama încotro alunec. Dar e doar 1% din cum sunt eu de fapt, pentru că în general nu îmi place să mă expun în public 🙂 Sunt totuşi una din cele mai optimiste persoane pe care le cunosc – dar de ce articolele mele nu exprimă asta? Sunt sarcastică, ironică şi fac glume tot timpul – dar de ce scriu doar articole triste şi niciodată vesele? Îmi place România şi nu vreau să plec din ea – dar cum se face că wall-ul meu de Facebook scoate în evidenţă doar dezamăgirile mele?

Gata, suficient. Declar sus şi tare că de azi încolo voi fi mai veselă şi în mediul virtual, nu doar în viaţă. Timp să am, că de materie primă fac rost 🙂

P.S: Poza din articol n-are, în mod evident, nicio legătură cu subiectul. E doar un pas înspre o altă direcţie.

 

5 gânduri despre „Ce faci când îţi dai seama că identitatea ta online nu te reprezintă?

Adăugă-le pe ale tale

  1. Ai foarte mare dreptate! Și eu am prieteni care sunt oameni extrem de deschiși, optimiști, sociabili etc, dar dacă te uiți oe profilul lor de fb parcă sunt prezicători apicalipsei sau membri ai unui partid din opoziție 🙂
    Eu cred că sunt duală. Pe blog scriu ceva trist sau par nostalgică și în clipa următoare distribui o idioțenie pe fb. Mi-am propus, de asemenea, să mă folosesc de rețelele sociale nu să mă risipesc pe ele.
    Blogul rămâne locul unde încă sunt acasă 😊

    Apreciat de 1 persoană

  2. Să vedem.. măcar să încerc să fac haz de necaz mai des. Și în scris, nu doar live. Problema e că mi se pare mai greu de scris cu umor, dar e și asta o provocare. Și da, e nevoie și de idiotenii. Oamenii se plictisesc doar de lucruri serioase. Au nevoie și de ceva pentru descrețit frunțile 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. Si uite de ce am stat eu fara fb atat de multi ani… Ajunsesem intr-un punct in care nu mai puteam sa inteleg schimbul de comentarii agresive intre oameni in necunostinta de cauza.
    Orice persoana cu picoarele pe pamant realizeaza ca toti avem zile mai bune si mai putin bune, subiecte mai vesele si subiecte mai delicate. Important este ca ceea ce scrii sa fie o sursa corecta de informatie. Ce face cititorul cu ea.. nu mai depinde de tine.

    Apreciat de 1 persoană

    1. E adevarat. Dar ideea era ca un pic de diversitate nu strica. Daca scopul tau e sa fii o sursa corecta de informatie si vrei ca informatia sa ajunga la cat mai multi oameni, cica e bine sa-i mai si distrezi din cand in cand, altfel ajungi sa iti pierzi „publicul” incet incet. zic si eu ce aud in jur, dar pare o chestie confirmata.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: