Sălbăticie, de Cheryl Strayed – un junal de călătorie autobiografic plin de inspirație

De multe ori m-am întrebat ce îi determină pe unii oameni să lase totul în urmă, să își adune toate rezervele de curaj și să plece în lume, pe trasee sau în expediții pe care 99% dintre noi le-ar considera incredibile. Sau chiar imposibile 🙂

Cartea despre care scriu astăzi, Sălbăticie (sub titlul original Wild – A journey from lost to found on the Pacific Crest Trail), este un jurnal autobiografic scris de Cheryl Strayed, o tânără care hotărăște absolut spontan să facă un traseu dificil de 1500 de km de-a lungul Americii.

„Mi-am privit cu atenție picioarele desculțe și bătătorite, cu bruma lor de unghii rămase întregi. Erau fantomatic de albe de la câțiva centimetri deasupra gleznei în jos, acolo unde se terminau de obicei șosetele de lână pe care le purtam. Gambele de deasupra lor erau musculoase, aurii și păroase, acoperite de praf și de o constelație întreagă de vânătăi și julituri. Începusem călătoria din Deșertul Mojave și nu aveam de gând să mă opresc până nu urma să ating cu mâna un pod care traversează Râul Columbia, la granița dintre statele Oregon și Washington, purtând impunătorul nume de Podul Zeilor.

Am privit spre nord, în direcția lui. Simplul gând la acel pod îmi lumina calea asemenea unui far. Am privit spre sud, pe unde trecusem, spre pământul acela sălbăticit care-mi dăduse lecții și care mă vlăguise, și mi-am cântărit opțiunile. Era doar una singură, știam. Întotdeauna fusese numai una.

Să merg mai departe.”

(Sursa foto: Pacific Crest Trail)

După cum suspectam și eu, oamenii care se înhamă la asemenea drumeții o fac, de cele mai multe ori, nu dintr-o pasiune arzătoare pentru aventură, ci dintr-o nevoie interioară de a se regăsi, de a-și pune gândurile în ordine, de a se expune unei forme extreme de terapie, la finalul căreia se transformă în alți oameni: mai recunoscători, mai împăcați, mai echilibrați.

Cheryl hotărăște să străbată PCT-ul (Pacific Crest Trail) după un lung șir de evenimente care îi dau viața peste cap: moartea neașteptată a mamei, divorțul de un bărbat pe care totuși îl iubește, dependența de heroină și de aventuri de-o noapte. În tot acest vârtej, Cheryl reușește să spună stop și să plece la drum, de una singură, pe un traseu ce îi va testa toate limitele, fizice și psihice.

Mi-a plăcut mult cartea, pentru că e plină de introspecție și sinceritate. Călătoria lui Cheryl nu e doar una exterioară, prin munți, deșert sau zăpadă, ci și una interioară. O călătorie prin propriile amintiri, prin propriile traume, prin toate acele detalii care i-au marcat existența și care au împins-o spre decizii regretabile. E o analiză lucidă și dureroasă, dar scrisă cu umor și sarcasm, care te ține efectiv cu sufletul la gură.

Pentru că din orice carte bună rezultă și câte-un film 🙂 , o putem vedea pe Reese Witherspoon mergând pe cărări de munte, în rolul lui Cheryl. Wild, apărut în 2014, a fost aparent un film apreciat la vremea lui, iar Reese chiar a fost nominalizată la Oscar pentru prestația sa. Hilar aș spune, pentru că am văzut și eu filmul (după lectură) și interpretarea ei mi s-a părut atât de exagerată și atât de departe de acea Cheryl descrisă în carte încât nu mi-a plăcut deloc.

Cartea e plină de gânduri, filmul e atât de gol în gânduri. În schimb, filmul îți arată în detaliu toate acele peisaje superbe ale traseului, pe care doar ți le imaginezi citind cartea. Așa că îl recomand văzut, la final de lectură, ca un fel de celebrare vizuală a reușitei lui Cheryl.

Dacă îți plac jurnalele de călătorie (sau dacă încerci să-ți faci curaj pentru a pleca în propria ta aventură), îți recomand această carte. Mai mult, Cristina (cea plecată hai-hui) a mai scris chiar zilele acestea despre alte 6 cărți cu subiect similar:

Șase jurnale de călătorie din biblioteca mea pentru călători #plecațihaihui

Inspirație cât cuprinde, timp să avem să le citim pe toate!