Azi sunt obosită. Pur și simplu. Atât fizic, cât și psihic. E vina mea, energia pe care o am zi de zi e înșelătoare și sunt tentată să întind corzile la maxim. Și sunt ok, ok, ok, până se umple paharul și vine o zi ca cea de azi în care mă simt de parcă n-aș fi dormit de săptămâni 🙂
N-a fost cea mai bună zi a mea. N-am mâncat mai nimic de dimineață, pentru că mă grăbeam. Am fost la sală după o pauză de vreo 2 săptămâni și am tras de mine să rezist o oră. M-am lovit de probleme peste probleme la birou, n-am dat de capăt niciuneia, ba mai mult – am rămas cu senzația neplăcută (dar reală) că încă am multe de învățat și de aprofundat.
Seara am încercat să fac niște engleză cu Olivia, ea era la fel de obosită ca și mine, cred că mai mult ne-am accentuat starea una alteia.
Mâncarea pentru mâine a ieșit așa și-asa, sunt 90% șanse să o găsesc neatinsă.
Mă ustură ochii, am stat prea mult cu ochii în monitor azi, fără pauze, după o noapte cu prea puține ore dormite.
Per total, o zi „excelentă”.
Dar e ok. Oboseala este bună și sunt recunoscătoare că o conștientizez. Oboseala e mecanismul prin care corpul ne șoptește (deloc subtil) că am exagerat și că avem nevoie de o pauză, de echilibru și de o reprioritizare a lucrurilor.
Așa că azi e despre oboseală și atât. Că tot scriam zilele trecute despre bine și ne-bine 🙂
În Căsuța Oliviei 
Lasă un răspuns