17 ianuarie
Unele zile de vineri sunt așa cum trebuie să fie. Relaxate, cu voie bună și mai ales cu multe râsete.
Râsul e cel mai bun medicament, ne spun cercetările științifice. Nu știu dac-o fi sau nu medicament, dar cu siguranță e un energizant de succes.
Îmi place să râd și îmi plac oamenii care știu să râdă. Din păcate, dispoziția de a râde se diluează odată cu anii și uneori e nevoie de un efort conștient pentru asta. Uneori chiar nu-ți vine să râzi sau, dacă ție îți vine, dispoziția celor din jur îți inhibă automat orice zâmbet.
Am aflat de-a lungul timpului cum e să ai zile întregi în care totul e tăcere și seriozitate, atât la birou cât și după. Am experimentat cum e să ai unele zile în care nu schimbi o vorbă cu nimeni preț de ore bune. E… apăsător.
Dar când lucrurile se schimbă și râzi din nou, când poți să compari o zi din trecut cu ziua de azi și să sesizezi diferența enormă, bucuria e cu atât mai mare.
Azi sunt recunoscătoare pentru că pot să râd și să văd partea plină a paharelor, să apreciez zgomotul și să prețuiesc fiecare zâmbet.
În Căsuța Oliviei 
Lasă un răspuns