2020#15. Penibil.

15 ianuarie

„Teama de penibil paralizează perfecționiștii timizi” – un titlu bine ales pentru un articol în al cărui conținut mă regăseam și eu, cândva.

Am fost crescută, de mică, cu ideea că e foarte important „ce spun alții”. Acel „ce-o să zică lumea” pe care îl auzeam atât de des mă înfuria de fiecare dată. Îmi doream să nu îmi pese de ce părere ar avea lumea și, culmea, auzind mereu aceste cuvinte, eram ferm convinsă că lumea chiar n-are altă treabă mai bună decât să stea cu ochii pe mine. Și să mă judece, apoi să râdă pe la colțuri.

Teama de a face ceva ce ar putea părea penibil m-a urmărit mult timp și m-a făcut să bat pasul pe loc. La un momentdat însă, nu știu cum sau de ce, am realizat că de fapt lumii nu prea îi pasă ce fac sau nu fac, că nimeni nu e perfect, ba chiar că oamenii care au curajul de a face lucruri penibile… par mai fericiți și mai liberi.

Azi am primit o înregistrare a unui filmuleț făcut în Malta, în Popeye Village. Noi suntem actorii. Amatori, desigur, dar am avut un regizor, un scenariu, ba chiar ne-am și văzut filmul propriu într-o sală de cinema. Suntem penibili în film, atât de penibili că am râs din nou cu lacrimi.

Mă bucur că am făcut asta.

Anul trecut, spre final, am mai servit o doză de penibil. În contextul Hallowenului, am acceptat provocarea de a merge la birou costumată și am ales să îmi fac singură un costum de Sailor Moon. Primul gând când mi-a venit ideea a fost, desigur, că voi fi penibilă. A intervenit teama, frica de „ce-o să zică lumea”, apoi mi-am amintit că, deși greu, e mult mai sănătos să nu îmi pese. Așa că am făcut-o, am stat jumătate de zi la birou îmbrăcată în Sailor Moon. Și chiar m-am simțit bine.

Azi m-am uitat la mine, cea din film, îmbrăcată în rochie pricăjită, cu un sac de rafie în spate, strigând după Popeye, și m-am bucurat că am făcut și asta.

Azi, sunt recunoscătoare că am ajuns la performanța de a face lucruri penibile fără să îmi mai pese de ce ar crede alții. Și, știind de la ce nivel de timiditate am plecat, zău că aș merita un premiu 🙂