2020, în 20 de întrebări și răspunsuri

Mă gândesc de ceva timp la o retrospectivă a anului 2020, așa că atunci când am auzit provocarea lansată de Cristina Oțel în podcastul Pauza de bine mi s-a părut că a picat la fix.

N-o să mă mai lungesc mult cu introducerea, sunt sigură că cele 20 de întrebări ale Cristinei vor genera un text lung… cât anul care tocmai se încheie. 🙂

1. Care e cea mai importantă lecție învățată?

Anul acesta am învățat, mai presus de toate, că suntem adaptabili.

Sigur, suspectam că oamenii au această super-putere pe baza filmelor sau a cărților citite, dar nu mai avusesem ocazia să experimentez pe propria piele. Am învățat că ne putem obișnui relativ rapid cu un alt mod de viață, pe care nu ni l-am fi putut imagina anterior. N-aș fi crezut că pot rezista psihic să lucrez doar de acasă – nici nu îi înțelegeam pe cei care aleg voit această variantă – , n-aș fi crezut că se poate face școală online la 7 ani sau că se poate circula cu metroul la 9 dimineața, în București, alegându-ți unde să stai, în loc de a te simți ca o sardină 🙂

2. Care e cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat?

Cel mai bun lucru a fost să lucrez de acasă – deci să fiu aici, prezentă, toată ziua. Ironic, știu. Cel mai bun lucru e unul pe care nici nu-l concepeam cu un an în urmă. Dar i-am descoperit beneficiile încet, în timp: faptul că pot să-mi organizez ziua cum vreau; că pot să umplu timpii morți pe care i-aș fi avut la birou cu rezolvarea unor treburi micuțe prin casă; că pot să mănânc zi de zi mâncare proaspătă, în care știu exact ce s-a pus; că pot să mă duc dimineața să alerg în parc și să-mi continui ziua de muncă imediat după, fără să pierd extra timp de schimbat, aranjat, etc. Pe scurt, anul 2020 mi-a dat mai mult timp și eu am ales să mă bucur de el.

3. Care a fost cea mai mare provocare?

Cea mai mare provocare a fost să fac în așa fel încât perioada de Lockdown să nu se simtă ca o dramă pentru Olivia. Și cred că scopul acesta în sine m-a făcut și pe mine să trec mai ușor prin ea, pentru că sunt genul care are în permanență nevoie de activități și planuri. A fost o provocare ca, în fiecare zi din cele petrecute în casă, să mă trezesc cu o listă de idei de lucruri pe care le putem face astfel încât viața să pară amuzantă și suportabilă … și cu energia necesară punerii lor în practică. N-am fost mereu la înalțime, dar mi-am depășit propriile așteptări.

4. Ce abilitate nouă am dezvoltat?

O, aici am o mică listă. Se pare că am reușit în sfârșit să fac mâncare pentru care să primesc laude, ceea ce ocupă capul de afiș al listei de realizări din 2020.

Apoi, tot un soi de abilitate, hilară dar de care sunt totuși mândră, am reușit să stau în Crow Pose – o poziție de yoga care îmi părea inițial imposibilă.

Mi-am dezvoltat abilitățile de mers cu bicicleta. Dacă în 2016 de-abia îmi propuneam să învăț, anul acesta, pe fond de pandemie, am înlocuit de multe ori mijloacele de transport în comun cu bicicleta. Și uite-așa am ajuns să mă întorc pe întuneric acasă cu bicicleta, de la o întâlnire (în aer liber) sau să mă duc să cumpăr pâine sau flori… tot călare. M-am simțit un pic franțuzoaică anul asta. Aș fi zis olandeză dac-am fi avut și piste, dar nu.

5. Ce am făcut pentru cariera mea?

Sincer, cariera mea a fost în coada listei de priorități anul ăsta. Poate și pentru că mă simt confortabil în locul unde sunt. Mi-am făcut treaba responsabil, ca de obicei, am lucrat de fapt mai mult decât ar fi trebuit pe alocuri, am mai făcut niște cursuri, dar nimic senzațional sau ieșit din tipare.

6. Ce mi-a plăcut cel mai mult?

Cred că cel mai mult mi-a plăcut senzația permanentă de vacanță. Știu, e ciudat ce spun. Dar, dacă în alți ani, aș fi planificat 2-3 vacanțe principale, de câte o săptămână și în rest aș fi trăit o viață normală, ei bine anul acesta flexibilitatea lucrului de acasă mi-a dat senzația unei vacanțe continue. Asta pentru că îmi place ceea ce fac la birou, deci nu simt lucratul efectiv ca pe o corvoadă ci ca pe ceva agreabil. Am lucrat și de la ai mei o perioadă, de la casă, deci tot un soi de vacanță… și am fost prin țară, pe trasee de munte, mai mult decât în alți ani. Iar în weekend, chiar și în București, am petrecut timpul doar afară, prin parcuri sau alte spații verzi.

7. Ce am făcut în timpul liber?

Pe lângă tot ce am spus deja mai sus – parc, bicicletă, munte – am citit (mult mai mult decât în anii anteriori), am gătit (da, ca hobby, nu ca nevoie), am desenat/pictat, am făcut 3 serii de 30 Day Yoga Challenge cu Tim Senesi , m-am jucat și m-am uitat la seriale. Anne with an E e comoara anului la capitolul descoperiri de filme.

8. Ce obiceiuri noi, bune am deprins anul ăsta?

Am descoperit că e posibil să fiu în parc la 7.30 dimineața, cu Olivia cu tot, pentru o tură cu bicicletă și o tenativă de alergat. N-a devenit încă un obicei, dar e un început pe care am de gând să-l cizelez în 2021.

Și m-am deprins să fiu foarte atentă cu mâncarea, să evit risipa, să refolosesc tot ce se poate … pentru că deh, în perioada de panică maximă din primăvară ultimul lucru pe care mi-l doream era să merg la cumpărături inutil.

9. Care e cel mai mare motiv de mândrie?

Cel mai mare motiv de mândrie e că am trecut prin primăvară fără să cedez nervos. Prima lună de zile în care am lucrat de acasă, Olivia a făcut școală de acasă, afară se ieșea doar cu declarație, nu ne-am mai văzut cu nimeni și universul nostru s-a limitat atât de brusc a fost totuși o experiență trecută cu brio.

10. Care sunt principalele motive de recunoștință?

Pe locul 1 ar fi faptul că suntem sănătoși. Nu doar c-am evitat coronavirusul, dar nici altele nu prea s-au lipit de noi. Olivia s-a ales cu o varicelă neașteptată, dar în rest toate bune.

Pe locul 2 ar fi armonia. Toți 3 acasă, văzându-ne zi de zi, și totuși în armonie în cea mai mare parte a timpului. N-aș fi crezut că a petrece chiar tot timpul împreună e ok într-o căsnicie, dar uite că nici n-a stricat. Sunt recunoscătoare că nu suntem în rândul celor care au decis să divorțeze în pademie 🙂

11. Ce ai învățat din cel mai mare succes?

Am învățat că trebuie să am încredere în mine. N-am învățat încă și cum să fac asta mereu, dar măcar știu că în 95% din cazuri tind să mă subestimez și că alții mă văd într-o lumină mult mai favorabilă. Dar e un progres pe care îl simt. Cu pași mici, zi de zi, am tot mai multă siguranță.

12. Ce ai învățat din cel mai mare eșec?

Mi-e greu să găsesc un cel mai mare eșec în 2020. M-aș opri totuși asupra unei ieșiri necontrolate din fire într-un context în care asta nu-și avea locul. Am învățat că trebuie să-mi controlez sentimentul de nedreptate, am deseori o problemă cu asta care se resimte fizic. Îmi crește brusc pulsul, îmi crește tensiunea și simt că trebuie să reacționez instant. Lecția învățată spune că NU trebuie să fac asta, ci să aștept.

13. Ce-am făcut pentru sănătatea mea?

Am făcut sport, mai mult ca în alți ani, și am încercat să mănânc sănătos.

14. Cum aș descrie anul 2020 în 3 cuvinte?

Imprevizibil, memorabil, provocator.

15. Cine sau ce a avut cel mai mare impact asupra mea?

Pandemia în sine. Conștientizarea faptului că totul e trecător și că viața poate lua o altă direcție – sau chiar poate înceta – oricând. M-a făcut să-mi doresc să trăiesc mai intens, mai cu sens. 2021 se întrevede deja plin de sens și de noi perspective. 🙂

16. Care a fost cel mai fain compliment pe care l-am primit?

Cel mai des auzit compliment anul acesta a fost că sunt o persoană pozitivă. Pentru mine e mare lucru, e de fapt singurul etichetă care îmi doresc cu adevărat să-mi fie atribuită.

17. Cât de blândă am fost cu mine?

Rezonabil de blândă. Nu mi-am propus obiective mărețe, nu m-am certat când n-am bifat toate lucrurile de pe liste și nici nu am mai suferit foarte tare când mi s-au năruit unele așteptări. Chiar a fost un an lipsit de drame emoționale sau de conflicte interioare.

18. Cât timp am petrecut cu mine?

Uitându-mă în urmă, destul de puțin. Nu-mi pot aminti prea multe momente în care să fac ceva exclusiv pentru mine. Cititul seara sau scrisul aici, pe blog – dar astea au ocupat foarte puțin, procentual, din timpul total.

19. În ce fel sunt mai bună decât acum un an?

Și, categoric, m-a făcut o gospodină mai bună 🙂 Deși a fi gospodină n-a fost niciodată un ideal, realitatea e că nu mă deranjează titlul sau postura.

Cred că anul acesta m-a făcut mai calmă și mai echilibrată. Mai matură cumva. Mai pregătită în fața imprevizibilului vieții. Cel puțin așa sper.

20. Ce sfat i-aș da versiunii mele de acum un an?

Dacă aș putea vorbi cu versiunea mea de fix acum un an, aș convinge-o să-și ia o vacanță de 2 luni de zile și să petreacă lunile ianuarie și februarie într-un circuit prin insule exotice, țările nordice și jumate din America. Ceva extravagant, să se umple ochi paharul călătoriilor cât să ajungă pentru următorii 5 ani de zile 🙂


Și cu această retrospectivă un pic atipică se încheie anul 2020. Nu e unul pe care să vreau să îl uit. Nu a fost un de involuție, ci de evoluție, doar că în direcții neașteptate. De la 2021 îmi doresc doar sănătate și poftă de viață. Restul sper să se așeze de la sine.

Un an nou plin de toate lucrurile bune la care am tânjit în 2020 și de care ne e dor!


3 gânduri despre „2020, în 20 de întrebări și răspunsuri

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

<span>%d</span> blogeri au apreciat: