De ce căutăm fericirea și cum o măsurăm?

Dragă cititor sau cititoare, articolul de astăzi este unul ieșit din comun, după cum vei remarca pe cont propriu.

E special nu doar pentru că e primul guest-post pe care îl găzduiesc în Căsuța Oliviei, ci mai ales pentru că autoarea lui, Oana, ne provoacă astăzi la o scurtă introspecție în căutarea propriei definiții a fericirii.

Pe Oana o puteți găsi pe Inima din Cuvinte, unde abordează deseori teme de psihologie, dezvoltare personală sau satisfacție sufletească.

Dar până una alta, hai să vedem ce a învățat Oana despre fericire din lecturile și experiențele ei.


Fie că te uiți la filme, fie că citești în cărți sau filozofezi cu prietenii, vei găsi diferite perspective pentru a defini fericirea, având toate în comun că aceasta este o stare pozitivă, dorită de fiecare dintre noi sau de cei mai mulți.

Modul în care ajungem la fericire, însă, diferă. Fie din interior spre exterior, fie prin acțiuni care să ne recompenseze și ale căror rezultate să ne plaseze în acea stare. Întrebarea care îmi vine în minte este:

De ce avem această „nevoie” de a fi fericiți?

Un răspuns este căutarea sensului. Venim pe lume ca „foi albe” pe care se semnează părinții întâi, apoi bunicii, profesorii, prietenii și așa mai departe. Cu un bagaj acumulat din tot ceea ce au scris ei, începem să ne confruntăm cu alți oameni, alte „foi, pe care s-au făcut alte notițe”. Din această confruntare învățăm despre ce e scris în celelalte foi, dar mai ales despre noi.

Fie că vine ca un moment de reflecție după o astfel de confruntare, fie că ne întrebăm periodic, sigur unul dintre gândurile de pe foaia proprie este: Care este sensul meu, menirea mea in viață?

Când identificam răspunsul, definim noua stare emoțională în care ne va duce atingerea acestui sens ca fiind fericire. Concluzionăm astfel că fericirea este indicatorul găsirii sensului propriei vieți.

În accepțiunea aceasta, discursul lui Will Smith către fiul său, din filmul In căutarea fericirii, este extrem de relevant:

Un alt răspuns este nevoia de a găsi un factor motivator pentru a rezista când apar evenimente neplăcute.

Cu toții avem parte de experiențe neplăcute sau chiar tragice – fie că vorbim de o zi agitată, de o ceartă cu colegul de la birou, de un accident, de decesul unui om drag. Dacă am ramane în starea generată de acel eveniment, adică in emoția negativă, cu siguranță pe termen lung ne-am îmbolnăvi. În acest caz, aspirația după fericire este compensarea de care avem nevoie pentru a rezista psihic acestor clipe dificile.

Fie că reactivam fericirea din memorie, gândindu-ne la momente mai bune când ne-au ieșit toate, fie că o redefinim prin criterii mult mai simple, fericirea joacă rolul de catalizator al emoțiilor negative.

Un alt răspuns este că nevoia de fericire apare ca modalitate de a întrerupe traseul continuu pe care îl face mintea între trecut și viitor.

Nu de puține ori am auzit frazele: „Îmi doresc să fiu iar tânăr, dar cu mintea de acum” sau „N-am apucat să fac asta până acum, dar mă voi apuca într-o bună zi și voi reuși”. Ambele exprimă exact acest du-te vino între eșecurile trecutului și proiecțiile viitorului.

Când aducem fericirea în ecuație, ne oprim din acest periplu și ne concentram fix pe aici și acum și savurăm momentul. Chiar dacă durează câteva minute, ore sau zile, fericirea este egală prezentului.

Oare toți ne dorim să fim fericiti?

Pare un deziderat universal valabil indiferent de cum îl argumentează fiecare (prin bani, prin putere, prin succes, prin frumusețe etc), dar studiile spun o altă poveste. Astfel, renumitul Daniel Kahneman, câștigător al premiului Nobel în 2002, susține că nu ne dorim atât să fim fericiți, cât satisfăcuți.

Poți citi pe larg interesanta lui teorie în acest articol:

📖 A Nobel Prize-winning psychologist says most people don’t really want to be happy

Kahneman face distincția între fericire – care apare spontan, e de scurtă durată – și satisfacție – care e ceva pe termen lung, ce apare în urma îndeplinirii unor obiective si a dorinței de a construi tipul de viață mult visat.

El spune că satisfacția se bazează pe comparații. De exemplu, banii au o influență incredibilă asupra nivelului de satisfacție. Dar după un anumit nivel în care nevoile de bază sunt satisfăcute, succesul financiar nu mai crește nivelul fericirii.

Un alt exemplu e faptul că ne face fericiți compania prietenilor, dar în obiectivele pe termen lung rareori găsim socializarea ca fiind o prioritate. Altfel spus, memoria joacă rolul cheie. Pentru că fericirea se întamplă în timp real, în timp ce satisfacția este retrospectivă.

Cum măsuram nivelul de fericire?

Dacă ținem cont de teoria lui Kahneman, putem bifa dintr-un checklist câte reușite am avut, pentru a ne aprecia nivelul de satisfacție.

Dar si fericirea a fost îndeajuns studiată încât să fie măsurată din punct de vedere știintific. Un astfel de exemplu de măsurare pe care îl poți aplica și tu este Panas Scale, un chestionar al fericirii dezvoltat de doi cercetători de la Oxford (desigur!)

✏️ Chestionarul fericirii

Cum văd eu fericirea?

Am urmat și eu testul indicat si am iesit moderat fericită. Nu mă hazardez în a spune că e bun sau rău acest scor, dar pot să ofer o definiție proprie a fericirii:

„Un drum șerpuit, asemănător cu traseul pe Transalpina, ti se așterne înainte iar tu ai câteva posibilități:

  • te oprești înainte să îl fi început
  • începi să îl parcurgi, dar peisajul abrupt e atât de înfricoșător încât te face sa abandonezi
  • demarezi, parcurgi o parte din drum, dar te oprești și mai faci și poze
  • îl parcurgi fără sa dai prea multă atenție și ești bucuros când ai ajuns la destinație.”

Dintre aceste posibilități, eu aleg varianta de a parcurge drumul și de a mă opri din când în când să fac câteva poze.

Să am drept obiectiv destinația, dar să nu uit să mă bucur și de traseul în sine. Asta numesc eu fericire.

Pentru tine ce înseamnă fericirea și cum alegi să o măsori?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: