Vacanța dintre blocuri

E acea perioadă a anului în care feed-urile rețelelor de socializare explodează de poze din vacanță, care mai de care mai colorată și mai exotică. Poze cu unde-am fost, ce-am văzut, ce-am mâncat, ce-am simțit.

Era o vreme când mă uitam la poze de-astea și, dacă nu eram și eu într-un loc similar sau într-o stare de spirit în temă cu ce vedeam, mă simțeam … inferioară. Simțeam că viața mea nu e ca a altora, că lucrurile din jurul meu nu sunt suficient de roz. Asta e, de fapt, una dintre capcanele rețelelor de socializare: comparația inevitabilă dintre viața ta și ceea ce vor să afișeze alții despre viața lor.

Timpul m-a învățat că ceea ce văd în feed-ul meu, în cazul multor persoane, e doar o poleială, o imagine superficială și de multe ori idealizată a vieții altora. Vorba lui Tolstoi: toate familiile fericite seamănă una cu alta, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei. Așa și cu profilele de Facebook și Instagram – toate seamănă între ele, în realitate însă fiecare om din spatele online-ului e nefericit în felul lui.

Eu n-am pus anul ăsta poze din vacanță pe nicio rețea de socializare, și azi m-am gândit c-ar fi momentul. A se vedea imaginea 🙂

Dap, așa arată vacanța mea de anul acesta, mă plimb printre blocuri. Și nu printre alte blocuri, nu descopăr cartierele unor capitale străine. Nu, nu. Sunt blocurile mele, pe care le știu de ani de zile. Și partea frumoasă e că îmi place să mă plimb printre ele.

Cu un pici de nici 3 luni, posibilitățile de plimbare se reduc dramatic, dar asta nu înseamnă că vacanța asta e mai puțin frumoasă. Pandemia ne-a învățat că poți face rai din ce ai, că poți petrece timp de calitate și în casă, și în fața blocului tău, și în casa părinților. Nu trebuie să fii sub palmieri, să admiri apusul din cine știe ce vârf de munte sau să bei cocktailuri într-un jacuzzi de lux.

Am avut parte și de o mică evadare într-un weekend, pe aici pe aproape de București, o să ne îndreptăm câteva zile și spre mare, dar în rest… o să încerc să mă bucur de fiecare clipă, în activități care mai de care mai banale și mai casnice.

Cine știe, poate de mâine încep și eu să pun pe Facebook poze cu vacanța mea: iată cum pun hăinuțele copilului în mașină! iată cum se aude foșnetul frunzelor de pe strada mea, sub roțile căruțului! iată cum fac seara mușchi la brațe, dând ture în jurul patului, cu copilul în brațe! … și câte și mai câte 🙂