Jurnal de bebeluș, la 3 luni

Nu-mi vine să cred cât de repede a trecut timpul! Parcă ieri ajungeam acasă cu Vlad, mic cât un pisoi și cu o grămadă de emoții.

Ultima dată când am scris despre viața în 4, la 6 săptămâni, încă era greu. Probabil eram și în prim puseu de creștere.

De atunci lucrurile s-au liniștit, pot să afirm cu încredere că am un bebeluș cu care e ușor să îți vezi mai departe de viață, se poate adapta el după noi, nu ne dăm noi peste cap pentru a schimba totul în funcție de el.

Prima întrebare a tuturor este cum doarme. Păi doarme bine, neașteptat de bine. Am renunțat de mult la ideea de a dormi separat, așa că doarme cu mine în pat. A fost un bebeluș exemplar, s-a prins de la naștere care e diferența dintre zi si noapte 🙂 Acum adoarme definitiv pe la 8.30-9.30, in funcție de programul zilei, și îi mai dau de mâncare cam de 2 ori pe noapte, prima dată pe la 2-3, apoi pe la 5-6. Daaar! Au existat si 3 nopti magice până acum, când a dormit întâi 6, apoi 7, apoi 8!!! ore fără să mănânce, ceea ce e absolut fabulos. Zic sincer că nu credeam că și bebelusii alăptați pot dormi bine noaptea, dar iată că pot. Ce au avut totuși în comun aceste 3 nopti a fost faptul că era tare agitat la culcare și a trebuit să îl înfăș, cu mânuțele fixate în scutecel. Pare secretul succesului, pentru că în general nu se trezește de foame, ci pentru că începe să dea din mâini, în somn, se lovește singur în cap și nah, fuge moș Ene. Doar că nici nu îl pot înfășa mereu la culcare, căci dacă e liniștit se frichineste până scoate mânuțele. Oricum, nu mă plâng, nu îmi pot dori mai mult de la un copil de 3 luni. Este peeerfect, mă declar odihnita! Și îmi fac rezerve, căci știu ce urmează: regresia somnului, dinții, răcelile…. 🙂

Ziua adoarme ori în căruț, dacă suntem pe afară, ori în brațe, plimbat, ori în Marsupiu seara, când de obicei sunt prin parc, cu Olivia, și e super gălăgie. Oricum, adoarme ușurel, nu te iau transpirațiile încercând să-l culci.

Alte detalii tehnice: are 6.550 g la 3 luni și un pic mai mult de 62 de cm, judecând după faptul că îl îmbrac de ceva timp cu categoria 3-6 luni. A luat bine în greutate, cum s-ar zice, deși mie tot micuț îmi pare. Doar fălcile sunt de el. Își tine capul bine, se chinuie să stea la 45 de grade când e pe burtică, e tot mai curios, zâmbește mai tot timpul, încă are ochii albaștri și cred că așa îi vor rămâne (yeeey, nici nu îndrăzneam să sper la copil cu ochi albaștri, albastrul avea cea mai mică probabilitate). Deci suntem în grafic din toate punctele de vedere.

Olivia îl iubește maxim, din „pufosenie adorabila” nu-l scoate. Așa o să îi rămână porecla.

Ne lăudăm și cu 3 evadări din București: întâi la o oră distanță, pentru un weekend, apoi la mare, apoi la o pereche de bunici. Nu ne-a ieșit păr alb în plus, ne-au încăput bagajele în mașină, Vlad s-a acomodat super repede și a suportat cu stoicism scaunul de copil. Se doarme bine și în el.

Se simte satisfacția, nu-i așa? 😀

Ca evenimente negative, n-am de menționat decât vaccinul de la 2 luni. De fapt cocktail-ul de vaccinuri, pentru că acum se fac hexacima + pneumococic împreună, o injecție într-un picior și încă una în celălalt. Cică așa recomandă dsp-ul, dar tind să cred că e mai degrabă comoditatea medicilor de familie. Eu nu știam de noua schemă, până să mă dumiresc ce și cum și să spun că totuși vreau să le fac separat, asistenta deja desfăcuse ambele doze. Pentru că așa e la noi, pe repede înainte, comunicare minimă cu pacientul. Am bifat 2 zile de febră și mult temutele vărsături în jet, pe care la Olivia nu le-am experimentat. Și aceeași combinație se face aparent și la 4 și la 11 luni. Dar atunci mă voi ține tare și voi programa cele 2 înțepături la câte o săptămână distanță.

Cam atât am avut de raportat de pe frontul concediului de maternitate.