Jurnal de 2025 / Săptămâna 1 – De la capăt

1/365 (1 ianuarie)

Am sărbătorit Revelionul printre prieteni, în stil cuminte, cu dorința de a fi acasă în balconul nostru la ora 12. Nu a fost chiar așa, căci miezul nopții ne-a prins în mod voit și spontan în parcarea unui local de evenimente, aproape de casă, așteptând sa vedem niște artificii cât mai de aproape posibil. Din cauza ceții,  cu siguranță n-am fi văzut nimic din apartament. Si uite-așa, pentru prima dată, am văzut artificii în parcare, stand pe jumătate în mașină, cu ușile deschise 😀

Până ne-am schimbat și agitat prin casă, s-a făcut aproape 1, deci așteptările normale ar fi fost ca în prima zi a anului să  lenevim mai mult, cel puțin până la un 9. Ei bine nu, pentru că Vlăduț. La 8 eram în picioare (asta pentru că am reușit să mai trag eu de timp, el s-ar fi trezit și mai devreme).

Așa că,  începând ziua de dimineață, am zis  să o încep cu stil. M-am apucat de făcut curat prin casă 😀 Aspirator, mop, și mai ales … testat noul roboțel de spălat geamuri.

Asta a fost una dintre bucuriile zilei pentru mine, oricât ar părea de ciudat, să stam cu toții să ne uităm la roboțel.

Altă bucurie a fost plimbarea pe str. Victoriei, pe traseul clădirilor amenajate frumos de sărbători. N-am apucat să facem asta înainte de Crăciun, și mi-a părut rău atunci, așa că am recuperat.

Casa Mitei Biciclista a fost de departe cea mai spectaculoasa, dar mi-au plăcut și mașinuțele cochete și teatrul Ion Creangă. Am revenit acasă cu un sentiment de mândrie ca am observat un progres. Am reușit sa merg cu căruțul din cartier pană în centru, cu metroul, fără să îl car deloc în brațe. Doar luând lifturi sau scări rulante, la toate stațiile de metrou. Iar scările rulante de la Universitate mergeau chiar toate. Am mai încercat fix același lucru cu 1-2 ani în urma și n-am avut același succes. Deci, un progres.

2/365 (2 ianuarie)

Ziua de azi a avut mai multe momente frumoase, n-aș ști în ce ordine să le pun într-un top. Am jucat bowling cu toții, în compania unor prieteni. Inclusiv V a avut recuzita necesară să arunce și el bile. Am mers până în parc și înapoi pe jos, de data aceasta în formula completă, bucurându-ne de soare și de vremea plăcută. Am mâncat prânzul luat la pachet pe bancă în parc (ceea ce mi-a dat și mai mult sentimentul de vacanță). Am avut timpul necesar să mă re-vopsesc cu henna, proiect pentru care îmi fac curaj de mult timp. După o pauză de câțiva ani, în care am revenit la vopseluri chimice, și după ce am observat cum parul mi se degradează progresiv, am zis că e cazul să mă întorc la soluții mai naturale. Prin urmare, de azi sunt iar (foarte) roșcată. Yey! Posibil să nu rămână așa, căci am un proiect de vopsire în 2 pași, vedem ce iese la final. Blond sigur nu.

O altă mică realizare – am terminat cartea începută ieri – Fetița din trenul orfanilor.

3/365 (3 ianuarie)

Încă o zi lejera de vacanță, în care n-am făcut nimic spectaculos, dar totuși am încheiat seara cu un sentiment de diversitate.

Am fost la prânz la bunici, și m-am bucurat să mă joc cu un cățel parcă o idee mai liniștit decât de obicei. Creste și el.

După masă am fost cu copiii la film, doi ai mei, doi împrumutați, să vedem Vaiana 2. Pe mine m-a pierdut repede filmul, cred că e pentru prima oară când stau (și) pe telefon la cinema. Dar spre onoarea mea, n-am scrollat aiurea, ci am urmărit, fără sonor, niște lecții dintr-un curs de pe Coursera. Am început anul cu gânduri mari, sper să mă țină măcar în luna ianuarie 😀

Și am încheiat seara fabulos, cu niște matematică. Puteri, divizibilitate, alte bucurii din astea.

4/365 (4 ianuarie)

Ce lungă e o zi de vacanță in care te trezești (fără voia ta) la 6 și un pic! Până la prânz deja mi se păruse că le bifasem pe toate: am pus la spălat, am pregătit cafeaua si micul dejun, am pictat un avion de lemn cu V, am făcut niște exerciții de stretching, am pus robotul de geamuri pe oglinzi, am făcut si-o tocăniță,  si am participat si la o lectie ad-hoc de istorie, pe televizor. Așa că după masă, am continuare relaxat cu o plimbare prin cartier și am cumpărat diverse lucruri de care nu aveam nevoie 😀 (cum ar fi chips-uri din alge), dar măcar am făcut pași. Mă pot lauda și cu ceva stupid, am alunecat cumva nu știu cum pe trotuar și m-am ales cu o julitura în palmă și alta, pereche, în genunchi. Și nici măcar nu pot fi acuzată că mergeam cu telefonul în mână.

5/365 (5 ianuarie)

Am făcut azi o plimbare printr-un parc mai depărtat de casă și iar am simțit un regret, prin comparație, față de degradarea continuă a Herăstrăului. Aștept cu nerăbdare ziua în care parcul va fi dat spre o primărie de sector, astfel încât să existe buget sau interes mai mare pentru investiții în el, căci e mare păcat de tot potențialul pe care îl are.

Vacanța aproape s-a încheiat, mai sunt doar două zile. M-am detașat complet de tot ce făceam la job, înainte de Crăciun, presimt că o să mă lovească treaba puternic, săptămâna viitoare. Cred că mi-ar fi plăcut să mă întâlnesc cu mai mulți oameni, e un sentiment prezent la începutul fiecărui an, și o dorința care mai niciodată nu se concretizează. Fiecare e „ocupat” cu ale lui în perioada asta, sau e plecat pe undeva, profitând mai din plin de zilele libere. Poate anul viitor reușim și noi o mică escapadă, V o să fie mai mare, șansele să se îmbolnăvească fix înainte de călătorie mai mici. Sper.