Traseu de Road-Trip child-friendly in zona Salzburg, Austria

Mai bine mai tarziu decât niciodată.

In 2018, pe vremea cand eram doar 3 si Olivia avea 5 ani, ne-am planificat o vacanță de tip road-trip în Austria, care s-a dovedit a fi, chiar și 7 ani mai târziu, una dintre cele mai frumoase vacanțe ale noastre.

De ce scriu despre ea de-abia acum? Ei bine, pentru că am de gând să o „clonez” anul acesta, dar pe un traseu ușor diferit. Așa că am nevoie eu să-mi reamintesc pe unde am fost și ce am văzut. În detalii și in coordonate geografice, că așa, in instantanee, îmi amintesc.

Tip: Pozele încărcate in Google Photos păstrează cu ele date despre locația în care au fost făcute, cu link facil spre Google Maps. Sunt un ajutor tare valoros pentru a reconstitui traseul.

Circuitul nostru de atunci a pornit din București, via Arad, spre Viena. De acolo am luat-o spre vest, având drept obiectiv principal zona Salzburg, despre care citisem eu pe un blog că beneficiază de un soi de card turistic care acoperă toată regiunea, nu doar un oraș. Mi s-a părut un concept interesant, așa că mi-am planificat  tot traseul in jurul obiectivelor propuse de acel card. A ieșit un circuit cam așa:

Cardul turistic respectiv încă exista, se numește Salzburgerland Card, și îl recomand cu căldură. Detalii complete aici– https://www.salzburgerland.com/en/all-attractions-at-a-glance/

Obiectivele incluse în costul lui se schimbă puțin de la an la an. Prețul poate părea mare, dar este o super economie față de cat ar costa întrările separat, și include 170 de locații și experiente diverse. Noi am bifat obiective naturale (cascade, canioane), muzee, telecabine, tren, un parc acvatic, și chiar și întrarea pe celebra sosea alpina a Austriei. As fi vrut să bifez și mai multe, dar nu mi-a permis timpul.

Viena

În Vienna am stat 2 zile, și am vizitat în special obiective outdoor. E un oraș extrem de prietenos cu copiii, despre care vor scrie un articolas separat, în special despre locurile de joacă. Însă, pe scurt, nu doar că nu te plictisești 2 zile, ai zeci de posibilități de a-ti umple timpul, în funcție și de preferințe. Transportul în comun e suficient de usor de folosit, cu conexiuni bune si fara întârzieri.

După Viena, am întrat în zona acoperita de cardul nostru minune. Am început cu..

Salzburg

Ne-am plimbat puțin pe străzile orașului, apoi am urcat sus, spre celebra fortăreață ( Festung Hohensalzburg) cu funicularul. Îmi amintesc că priveliștea de acolo de sus a meritat, se vedea superb orașul dar si peisajul ce-l inconjura. De coborât am coborât însă pe jos, și, iulie fiind, era foarte cald, ne-a topit.

Catedrala din Salzburg:

După plimbarea prin Salzburg, ne-am îndreptat spre o cazare dintr-un orasel (sau sat?) din apropiere, Mostwastl zice Google Photos că s-a numit. Mi-a rămas în amintiri datorita camerei extrem de mari, cu vedere spre o pajiște verde verde, pe care Olivia a alergat toată seara. Nu pot descrie în cuvinte prospețimea peisajului de la fața locului.

Ziua următoare am fost la un soi de muzeul al satului – Salzburger FreilichtMuseum – întins pe o suprafață imensă. Poate că sună neatractiv ca idee, dar nouă ne-a plăcut foarte mult, pentru că e un fel de parc imens, verde, presărat cu căsuțe cochete care se pot vizita și pe interior, cu mici ateliere sau expoziții de meșteșuguri, cu tren, cu locuri de joacă, cu mici cascade, cu porțiuni pe care parcă ai fi pe un traseu montan. Aș puncta faptul că locurile de joacă din Austria în general sunt complet diferite de cele de la noi, totul e pe bază de elemente naturale și gândit parcă în ideea ca cel mic să descopere și sa experiementeze.

Aproape de muzeu, în Golling an der Salzach, am trecut să vedem si Gollinger Wasserfall. Un traseu relativ scurt spre o cascadă destul de spectaculoasă.

Un alt loc care ne-a placuf mult a fost Burg Hohenwerfen, un castel situat pe un deal, până la care a trebuit să facem niște pași prin pădure. Cel mai spectaculos, odată ajunși sus, a fost spectacolul de dresura cu șoimi, ceva inedit, ce nu mai văzusem în alta parte. Pe lângă spectacol, ne-a plăcut mult agitatia ordonată, cât de bine era întreținut castelul, și cât de curat, curat, curat era totul.

Urmatoarea noastra baza, pentru câteva zile, a fost localitatea Krimml. Noi rezervasem un loc de cazare intr-un soi de motel, ceva pe modul mai economic, dar care făcea parte dintr-un lant hotelier cu mai multe unități de cazare. Din motive pe care nu le-am înțeles exact (pentru că engleză era totuși rară în acea zonă a Austriei), ne-au „upgradat” la hotelul principal. Care a fost foarte sic și mai ales cu mâncare buna.

De aici, din Krimml, am explorat, de-a lungul următoarelor 3 sau 4 zile următoarele obiective:

Bramberg am Wildkogel- Museum Bramberg – era aproape și gratuit pe baza cardului, așa că l-am bifat, deși nu știam ce vom găsi acolo. Am găsit multe și diverse, dar cel mai mult am reținut expozițiile de fluturi și despre lumea albinelor. De altfel, indiferenta cât de „neinteresanta” ar fi tema unui Muzeu, am descoperit că standardele în Austria sunt la ani lumina de noi. Totul e interactiv, bine pus în scena, și cu mici oportunități de joaca pentru copii.

Neukirchen am Großvenediger –  Bergbahnen Wildkogel / Bad Gastein – tot pe baza cardului puteam urca și cobori cu telecabina în diverse stațiuni binecunoscute pentru pârtiile de ski. Insa și vara sunt atractive, deoarece la capătul telecabinei nu te asteapta, ca la noi, gogoși și bere, ci mici poteci tematice, locuri de joacă alpine, și peisaje ce îți taie răsuflarea. La Bad Gastein nu am avut însă noroc, căci am urcat pe ploaie, și tot pe ploaie am coborât.

Ploaie a fost si următoarea zi, așa că am luat trenul spre Zell am Zee. Prin care ne-am plimbat la pas, sub umbrele.

Cascada Krimml fusese principalul motiv pentru care am ales Krimml drept baza, asa ca am profitat de urmatoarea zi neploioasa pentru a o vedea. E  spectaculoasa, e clar un obiectiv de neratat. Traseul pana in punctul ei superior e bine amenajat și marcat. La baza traseului se afla un muzeu al apei și o zona de joacă pentru copii absolut genială, care ii face sa descopere diverse legi fizice legate tot de apă.

Wald im Pinzgau – Wildkogel – la următoarea telecabina cu care am urcat am avut noroc de vreme mai bună și am putut  sa facem traseul in jurul lacului pe care l-am găsit sus. Am retinut cornul imens, în care chiar puteai sufla, și clopoțeii gigant.

Fusch & Grossglockner Hochalpenstrasse– despre șoseaua alpina al cărei nume mi-a dat mari batai de cap pana am reușit sa îl pronunț – am scris un articol separat, la cald, aici. E extraordinară toată zona, dar și cat de bine gândită a fost amenajarea ei. Nu e doar o sosea cu belvedere, e o succesiune de „stații”, fiecare dintre ele cu propria surpriza: ba loc de joaca, ba mic muzeu, ba potecă tematica, ba lac glaciar. Zero rutina. Noi am stat jumătate de zi pe sosea, a fost frig, a și plouat, dar cred ca într-o zi doar cu soare (daca o exista asa ceva în Alpi) se poate sta lejer o zi.

Sigmund Thun Klamm Wasserfall – Austria are multe „klamm”-uri, noi am văzut doua, ambele senzaționale. Sunt un fel de chei /defilee amenajate cu podețe și scări de lemn, astfel încât să poată fi străbătute în siguranță, chiar și de copii.  Natura e absolut spectaculoasă aici.

Kitzlockklamm Taxenbach – tot un „klamm”, premiul pentru parcurgerea lui era un țarc cu iepuri.

Bad Hofgastein – Gipfelbahn Fulseck Bergstation – aici am avut cea mai memorabila și  ieșită din comun experienta cu telecabina. Sa povestesc pe scurt de ce.

Primele 2 telecabine cu care mai urcasem în alte stațiuni aveau program pana la 6. Adică la 6 era ultima coborare de sus. Lacul Bad Hofgastein am urcat undeva pe la 3, și am ajuns sus intr-un peisaj de poveste. Un lac ca oglinda, poteca senzoriala în jurul lui, loc de joacă, iarba, flori, superb. A fost de departe locul meu preferat din tot ce am văzut în vacanța aceasta. 

Singura parte ciudată era că… eram cam singuri. Au mai fost câțiva oameni la început, dar cât am stat noi și am explorat, s-au evaporat cu toții. Era ciudat. Așa că am inceput să caut posibile motive. Pe Google. Și l-am gasit: aici, ultima telecabina  coborât la ora 4/4.30. Ora care tocmai ce trecuse.

Alternativa? Să coboram pe jos. De la 1860m. Traseu era, nu asta era problema, dar era relativ în panta, iar noi aveam un copil de 5 ani.

A coborât însă Olivia, cot la cot cu noi, 3 ore fără să se plângă prea mult și fără să o luăm deloc în brațe. Iată că există și momente când apreciezi valoarea unui copil energic.

A doua zi am dormit neîntorsi pana pe la ora 10. Rupți eram.

In Bad Mitterndorf ne mutasem deja cu cazarea, într-o casuta cocheta și cu vedere pitoreasca. Tot aici am explorat câteva comori ascunse, cum ar fi poteca senzoriala din centrul localității, și baia „comunala”.

Urmaotarea destinatie pe traseu a fost Hallstatt. Din păcate nici aici nu am prins o vreme prea buna, a plouat din nou (in mod neașteptat, pentru iulie, în vacanța asta parca ne-a fost cald și frig în mod egal). Hallstat e superb în poze, dar aglomerat la fata locului. Și nici vremea nu ia pus în valoare șarmul. Cred ca mai trebuie vizitat o data.

Cam acestea au fost obiectivele mari din circuitul nostru, era vremea să o luăm înapoi spre România. Pe drumul de întoarcere ne-am mai oprit în Bad Gleichenberg, la Striassic Park. Nu a fost ceva senzațional aici, Dino Park al nostru e mai mare și mai ofertant. Dar a fost o pauză  bine venită de la condus.

Am mai prins o noapte de cazare in Austria, la Kollerwirt. O pensiune aruncată efectiv pe dealuri, singuratica, unde proprietarii ne-au gătit o cină delicioasă.

Pentru a mai fragmenta drumul, am mai poposit o noapte în Arad, și am vizitat în trecere și Oradea. Dar asta deja nu mai e de interes raportat la titlul articolului 😀

Cam asta a fost aventura noastră din Austria, 2018. Mă bucur că am reconstituit-o pas cu pas, din poze și amintiri.

În loc de final, las și cealaltă poveste scrisă atunci la cald, despre cum am trecut noi granița dintr Ungaria și Austria de 5 ori… doar la dus. E de neuitat.