Imi place sa ma consider o persoana optimista si pozitiva, care incearca mereu sa vada partea plina a paharului, chiar si atunci cand reprezinta doar 1% din volum 🙂 Si cum Bucurestiul e si el un fel de pahar, ma bucur ca un copil mic ori de cate ori descopar un loc diferit, neasteptat intr-un... Citește în continuare →
Am mai scris despre acelasi subiect si cu alta ocazie, dar astazi simt nevoia sa revin, pe fondul unei stari destul de pregnante de indignare si dezamagire. Ambele sentimente, provocate de mame. Intotdeauna, in orice context si in orice domeniu, vor exista diferențe de opinie. Ele sunt sarea si piperul lumii in care traim. Vor... Citește în continuare →
Nu sunt vegetariana. Mi-as dori sa fiu, nu ma omor dupa carne, dupa lactate nici atat, totuși mi-e inca greu sa fac acest pas. Olivia insa aproape l-a facut, cu sau fara voia mea. E un copil atipic din punctul meu de vedere, caci scuipa bucatelele de carne pe care le gaseste prin mancare, in... Citește în continuare →
In ultimii ani am iesit de foarte putine ori in oras intr-un grup exclusiv feminin. Si e pacat, pentru ca astfel de iesiri sunt cu totul altceva decat o bere intre cupluri. Sunt o explozie de sinceritate, de atacuri la adresa subiectelor tabu, de libertate. Vin. Furnizori de iarba. Camin. Colegi de apartament. Piele. Moarte.... Citește în continuare →
Printre ultimele carti cumparate Oliviei se numara si Cadou de ziua ta. E o poveste simpatica cu ajutorul careia ne reamintim ca un cadou frumos e unul care a fost daruit cu drag, chiar daca ne pare inutil sau nepotrivit la prima vedere. Carticica ne invata sa fim creativi si sa transformam chiar si un... Citește în continuare →
Azi se implinesc 2 saptamani de cand n-am mai pus in gura strop de cafea. Desigur, as fi vrut sa ma laud cu un record mai impresionant (1 an, 10...), dar mai e timp pana acolo. Ca doar drumurile lungi se parcurg tot cu pasi mici, deci fiecare pas isi are valoarea lui. Am incercat... Citește în continuare →
Pe modelul afiselor mari de la zoo, cu "nu hraniti animalele!", simt uneori nevoia sa pun și eu afise in parcuri pe care sa scrie "nu hraniti copiii din parc!". Prima data am fost luata prin surprindere. O mamica se plimba prin parc dupa fetita ei, tinanad in mana o cutiuta de cartofi pe care... Citește în continuare →
Anul acesta am petrecut ziua de 1 mai si weekendul anexat ei intr-o locatie de la care nu aveam mari pretentii, dar care s-a dovedit a fi suficient de child friendly: pensiunea Stejarul din satul Mierea, la cativa km de Buzau. Ce ne-a placut: Pensiunea nu e amplasata chiar la strada principala, asa ca nu se... Citește în continuare →
Urasc ceasurile care ticaie. Ceasurile alea mari de peretr, care isi ascund sunetele monstruoase in rutina zilei si se dezlantuie pe timp de noapte. In mod ciudat, am avut și perioade de toleranta. La 18 ani am primit cadou un ceas roz cu ursuleti (extrem de matur, sunt acum in masura sa apreciez) caruia i-am... Citește în continuare →
Se intampla de multe ori sa iti vina o idee, sa o rumegi, sa o intorci pe toate partile, sa ti se para ceva nou, apoi sa afli ca a avut-o si altcineva inaintea ta. Exact asta am simtit si eu citind postul printesei despre pierderea spiritului de sarbatoare. Pe scurt, teama de a oferi... Citește în continuare →
În Căsuța Oliviei 