Urasc ceasurile care ticaie. Ceasurile alea mari de peretr, care isi ascund sunetele monstruoase in rutina zilei si se dezlantuie pe timp de noapte.
In mod ciudat, am avut și perioade de toleranta. La 18 ani am primit cadou un ceas roz cu ursuleti (extrem de matur, sunt acum in masura sa apreciez) caruia i-am atribuit o valoare sentimentala atat de mare incat am tinut mortis sa il iau cu mine la facultate, in camera de camin. Era superb. Avea o mica barcuta atarnata sub ceas (in care stateau ursuleti, desigur) care se misca in ritm de tic-tac. Si un tic-tac dublat de fasaitul barcii pe perete e tot ce iti poti dori mai mult de la un ceas, pe timp de noapte. Eu ma obisnuisem cu el, ca dupa cum se spune dragostea e oarba. Amorezatii inchid ochii, eu inchideam urechile, toata lumea dormea fericita. Am zis toata lumea? A, nu, colegele mele de camera se excludeau. Sincer, nu mai stiu ce am facut, amintirile imi sunt putin vagi aici. Ori s-au obisnuit ele, ori am scos bateria ceasului si l-am pastrat doar de decor.
Dar asta era fata vazuta a ceasului. Fata ascunsa marelui public era cea melodica. Micul monstru stia sa cante, la fiecare ora fixa, o alta melodie. Nu lunga, dar vibranta, si perfect capabila de a te face sa sari din pat in miez de noapte. Din fericire, producatorii care au gandit aceasta capabilitate extraordinara i-au pus totusi si un buton de on/off. Care pe off a ramas, dupa prima zi de test.
A trecut mult de cand m-am indragostit si de cand m-am dezindragostit de barcuta ursuletilor roz, si de atunci drumurile mele si ale ceasurilor zgomotoase s-au despartit. Arareori – gen azi – ma mai trezesc musafir intr-o casa cu monstri pe perete si ma intreb din nou :
1. De ce se produc ceasuri zgomotoase?
2. De ce le cumpara oamenii, de ce le pun in dormitor, si mai ales de unde placerea de a visa in ritm de tic-tac?
Problema e ca nu prea se gasesc ceasuri de perete care sa fie si estetice si silentioase. Eu am in dormitor un ceas de la ikea, e complet mut, dar nu l-as mentiona drept un exemplu de frumusete.
Gata, m-a salvat sotul, a luat balaurul de pe perete si l-a exportat in alta camera. De-asta il iubesc, intelege spaima de a avea un somn neodohnitor 🙂
La noapte o sa visez ceasul perfect: frumos, cu un aer romantic, si complet mut.
În Căsuța Oliviei 
Lasă un răspuns