Hotel Aurora din Mamaia. Iunie 2007. Prima escapadă la mare, prima senzație absolută de libertate. Banchetul de sfârșit de-a 12-a, noaptea alba, răsăritul de soare la malul marii, prieteniile ce se leagă acum pentru a dura o viață. Fluturii primei iubiri, dansul amețitor, nebunia inceputului. Noi doi, marea, și nimic în rest. Nopți nedormite în... Citește în continuare →
După cum am mai scris, lucrez în domeniul IT. De cele mai multe ori job-ul meu se bazează doar pe limba engleză; am lucrat însă de-a lungul timpului și pentru firme în care m-am lovit de germană, franceză sau - cum e cazul în prezent - olandeză. Nu-i ca și cum ar trebui să vorbesc în limbile astea,... Citește în continuare →
Ion. Vasile Ion mă numesc, să mă prezint! Sunt spion renumit și, până nu demult, eram de femei râvnit. Doar că de doua luni, de când la casă mare m-am mutat Se pare c-al meu farmec s-a diminuat. * Eu sunt încrezător de fel, știu că îl am pe vino-ncoace, Dar zău ca-n noua casă ele... Citește în continuare →
Căutam de aproape o oră prin podul plin de vechituri. Caietul meu de schițe, din copilărie, nu era nicăieri și pace. Am găsit în schimb o groază de lucruri pe care le credeam de mult dispărute: un pick-up încă funcțional, deși acoperit de 2 degete de praf, telefoane vechi, o rochie de mireasă, teancuri de... Citește în continuare →
Îmi amintesc foarte clar primele ore de franceză din clasa a doua. Mă fascinau manualele colorate și lucioase, cu animale si povești, complet diferite de tradiționalul abecedar. Fifi, Roro, Lorraine și celelalte personaje simpatice m-au ajutat să învăț franceza natural, cu drag, fără sa simt ca aș depune vreun efort. Mi s-a parut atat de... Citește în continuare →
Nu cred că există femei mai puțin frumoase. Există doar femei care nu au suficientă încredere în sine. Primele mele întâlniri cu "frumusetea", așa cum o percepeam în copilărie, au avut loc în camera mătușii mele din casa bunicilor. Era camera mea preferată pentru că ascundea, în dulapiorul de la oglindă, adevarate comori misterioase: cutiuțe cu farduri... Citește în continuare →
Au deschis ochii galeș, deranjate de lumina prea puternică a dimineții de martie. Le era cald și se simțeau cam îngrămădite așa cum erau așezate una peste alta, neglijent, în farfurie. - Hai să ne răcorim puțin! Propuse clătita superioară, rang câștigat strict datorită poziției din farfurie. Zis și făcut, clătita superioară se încordă puternic... Citește în continuare →
În Căsuța Oliviei 