O franciză de succes, cu obiecte pe ales’

Căutam de aproape o oră prin podul plin de vechituri. Caietul meu de schițe, din copilărie, nu era nicăieri și pace. Am găsit în schimb o groază de lucruri pe care le credeam de mult dispărute: un pick-up încă funcțional, deși acoperit de 2 degete de praf, telefoane vechi, o rochie de mireasă, teancuri de agende.

Ai mei își îngrămădiseră în spațiul ăsta îngust toate amintirile lor de-o viață. Ba chiar și hobby-urile. Pe raftul din colț se aflau așezate la loc de onoare mașina de cusut a mamei și colecția de „Idei de afaceri” a tatei. Ani la rândul a studiat revistele, visând să-și deschidă ba o crescătorie de viermi de mătase, ba un magazin cu produse exotice, dar n-a avut niciodată curajul de a face primul pas.

Am renunțat la căutarea ce se dovedea inutilă și am coborât resemnat in living. Aerul umed și avalanșa amintirilor din pod mă obosisera, așa că m-am așezat în fața play-station-ului, încercând să-mi schimb șirul gândurilor.

*****

– Trezește-te, Mynerv! Jocul se termină în 60 de minute, nu avem nicio clipă de pierdut!

Am deschis ochii confuz. Vocea îmi părea vag cunoscută, dar figura sidefie a fetei din fața mea îmi era complet străină.

– Cine ești?

– Sunt Francie, partenera ta de joc. Știu, nu m-ai ales tu, și mie mi-ar fi convenit mai mult să pic cu altcineva, dar uite că Andi ne-a pus să jucăm împreună. Și-acu’ doarme ca un prunc pe canapea, iar noi trebuie să ne descurcăm singuri pentru a termina nivelul ăsta, în cel mai scurt timp.

– Ce joc, ce nivel? Despre ce vorbești?

– The Awekening of the City, remember? După ce am terminat nivelul anterior, ne-am teleportat in București. Avem 50.000 de euro și 60 de minute sa venim cu o idee de investiție și de start-up, în orașul ăsta, care să creeze locuri de muncă și să aibă succes, altfel nu trecem la nivelul următor. De fapt, dacă mă gândesc bine, „datorită” ție mai avem doar vreo 58 de minute. Hai, te rog, ne mișcăm și noi mai cu talent?

– Ok, ok…O sa te ajut, îmi cer scuze. Cum ai zis că te cheamă?

– Francie.

– Francie. Ok, Francie. Deci spuneai că ne trebuie o idee. Dar bine, de ce un start-up? N-avem timp de așa ceva, din cate îmi povestești. E mult mai simplu și mai sigur să apelam la o franciză.

– Franciză? Ce e aia? Are legătură cu numele meu?

– Nu cred, nu știu cine și de ce te-a botezat așa. O franciză e o idee pe care a avut-o deja altcineva, a testat-o, a găsit o rețetă de succes, i-a pus un nume și acum vinde expertiza și dreptul de a implementa aceeași idee oricui își dorește să facă o investiție fără riscuri.

– A, cum e Mc Donalds?

– Da, dar nu numai. Cred că sunt o grămadă de business-uri de care habar n-aveai că sunt francize, și încă francize profitabile! E adevărat, nu sunt încă foarte multe în România, pentru că oamenii nu sunt prea informați despre aceste oportunități de afaceri, dar uite: Meli Melo, Coffe Shop, și…

– Pai dacă sunt deja luate? Nouă ce ne rămâne?

– Nu sunt toate luate, și chiar daca ar fi …Stai să-ți explic. Poți opta pentru o franciză simplă, dacă vrei să începi cu un proiect mic și cu un singur centru, sau pentru o masterfranciza daca vrei exclusivitate asupra brandului in București. Eu zic să începem de la primul nivel, cu o franciză simpla. Știu una care cred ca s-ar potrivi de minune aici.

– Care?

– Se numește Used Products. Sunt o grămadă de oameni care țin în casă lucruri de care nu mai au nevoie. Telefoane vechi, televizoare la care oricum nu se uită, camere video, plăci de păr, aparate de găurit pereți, și multe alte nimicuri. Ei bine, le pot vinde la Used Products. Și alți oameni, care au nevoie de așa ceva, le pot cumpăra pentru a-si face treaba, apoi le pot vinde la rândul lor. E un fel ingenios de refolosire a obiectelor pe care oamenii le uită de obicei prin poduri.

– Ca un SH?

– Ai putea spune și asta, doar că Used Products e din altă ligă. Produsele pe care le vând sunt întotdeauna funcționale iar cumparatorii primesc chiar și garanție. Rețeta succesului, pe care o afli atunci când preiei franciza, constă în modul de organizare al magazinului, în atitudinea angajaților și în criteriile după care alegi ceea ce cumperi. Ei te învață cum au reușit, vin alături de tine să îți explice cum stau lucrurile, în așa fel încât să ai șanse foarte mari sa reușești și tu. Și-n plus, ai un magazin al cărui nume are deja notorietate internațională, nu trebuie sa te chinui să-l promovezi la fel de mult ca atunci când ai incepe un start-up.

– Super, asta o să meargă! Știu că oamenii de aici devin tot mai receptivi la idei de genul ăsta, așa că e o piața cu potențial. Iar businessul e win-win pentru toată lumea. Unii vând obiecte care le ocupă spațiul, alții cumpăra ieftin ceea ce le lipsește, iar noi urmăm rețeta și câștigăm nivelul.

– Așa e, e simplu, dar nu-i totuși floare la ureche. Avem nevoie, dincolo de rețeta inițială, de o strategie de creștere pe termen lung. Trebuie sa promovăm ideea business-ului în rândul publicului țintă și sa-i subliniem avantajele: economie, garanție, refolosire a produselor, prelungirea duratei de viata a electronicelor, de exemplu.

– Înțeleg. Pe mine m-ai convins, sunt sigură ca putem face asta!

– Putem. Hai dă-i dam drumul, îi telefonez chiar acum pe cei de la La Francize.

*****

M-am trezit buimac și mai obosit decât adormisem, de parcă aș fi fugit ore bune pe munte. Controllerul zăcea căzut la picioarele mele. Lângă el, teancul de reviste „Idei de afaceri”. Profitând de geamul deschis, vântul își făcuse de cap și rascolise paginile, oprindu-se jucăuș tocmai la un articol despre Used Products.

– Curios, cred că tocmai am visat că eram patronul unei francize…Și că mergea bine. Poate că n-ar fi rău să mai studiez ideea, tot mă întrebam in ce sa-mi investesc economiile de până acum…