Noi doi și-o iubire imensă ca marea

Hotel Aurora din Mamaia. Iunie 2007. Prima escapadă la mare, prima senzație absolută de libertate. Banchetul de sfârșit de-a 12-a, noaptea alba, răsăritul de soare la malul marii, prieteniile ce se leagă acum pentru a dura o viață. Fluturii primei iubiri, dansul amețitor,  nebunia inceputului. 

Noi doi, marea, și nimic în rest.

Nopți nedormite în doi, râzând, plângând, împăcându-ne și căutând o cazare în Mamaia pentru a doua zi.

Un inel ascuns într-o scoică  și-o ploaie spontană de vară. Noi doi, uzi până la piele, alergând prin nisip și râzând către mare.

Un „Da!” scrijelit cu pasiune și imortalizat într-o poză, suficient de departe cât să nu fie măturat de valuri.

Primul plânset al primului copil. Cel mai frumos sunet pe care-l poți auzi într-o viață. Mânuțe mici, căutătoare, ochi albaștri și calzi, adânci și misterioși ca marea.

***

Valuri de fericire care te inundă. Valuri jucăușe ce iți sapă în inimă amintiri ce vor dăinui o viață.

Pentru că fericirea nu e „a avea”, ci „a simți”. Fericirea nu se servește în porții mari, la comandă, ci vine pâș-pâs, te așteaptă la cotitură, îți sare în față când nu te aștepți și nici n-apuci bine să o savurezi că s-a și făcut nevăzută.

Fericirea stă în senzații și-n clipe. Uneori banale, alteori intense, sunt acele clipe în care simți că respiri viața prin toți porii corului tău și-ai vrea să oprești timpul în loc, să fotografiezi momentul, să îngheți orice mișcare care nu contează și să rămâneți doar tu și fericirea, înlănțuiți într-un tango amețitor.

Clipele de fericire sunt scurte și rare. Dar, cu cât sunt  mai rare, cu atât  sunt mai prețioase. Și rezistă, în timp, prin amintiri.

***

Noi doi, 10 ani mai târziu.

Noi doi, ținându-ne de mână, și doi copii – tot noi, dar în miniatură – alergând pe plajă, tăvălindu-se în nisip, înfruntând valurile și fugind, pe rând, în brațele noastre.

August torid, în același hotel cu piscină în care am îndrăznit să ne privim în ochi pentru prima oară și-n care revenim an de an, la fel de îndrăgostiți ca-n prima zi.

Locurile arată altfel, timpul s-a contractat, am schimbat terasa cu vedere spre mare cu cea dinspre locul de joacă, dar noi doi am rămas aceiași.

Marea noastră perfectă, lăsând soarele să renască din pântecele ei în fiecare dimineață. Răsărituri văzute acum în patru, îmbrățișați sub pătura aspră. O liniște atât de sacră, încât nici copiii nu îndrăznesc să o tulbure cu râsetele lor. Un cer sângeriu, deasupra unei întinderi nesfârșite de ape.

O singură cafea cu scorțișoară și frișcă, în care înmuiem amândoi biscuiți și fursecuri. Frișcă mustăți, sub nas de copil blond și vesel, și suc de portocale cu iz grecesc.

Seri relaxate, tolăniți în șezlong lângă piscină, eu – devorând o carte și un Frappe cu arome de migdale, tu – scrutând orizontul și mângâindu-mă ușor pe păr.

Nopți fără vise, în camera de hotel cu vedere spre răsărit, ascultând sunetul valurilor și respirând lumina lunii.

Aici, vara e mereu perfectă. Marea ne alină rănile, ne răscolește amintirile, ne umple de energie și ne inundă viața. În  valuri de fericire.

Noi doi și-o iubire imensă ca marea, sub soarele verii noastre eterne.

***

(Frânturi de vise adunate într-un buchet pentru Spring Super Blog 2017)