Nu cred că există femei mai puțin frumoase.
Există doar femei care nu au suficientă încredere în sine.
Primele mele întâlniri cu „frumusetea”, așa cum o percepeam în copilărie, au avut loc în camera mătușii mele din casa bunicilor. Era camera mea preferată pentru că ascundea, în dulapiorul de la oglindă, adevarate comori misterioase: cutiuțe cu farduri colorate, creioane dermatograf, oje strălucitoare și rujuri fel de fel. Erau și creme de față mirosind divin, și sticluțe felurite al căror conținut habar n-aveam la ce ajută. Erau acolo mărci cunoscute, de tradiție, dar și nume de care nu auzisem vreodată, primite de mătușa mea de la prieteni din afara țării.
Petreceam ore în șir analizandu-le pe toate părțile, testandu-le timid pe propria piele, apoi încercând să șterg cu atenție orice urmă de fard care m-ar fi putut da de gol.
Credeam atunci că frumusețea se măsoară în numărul de culori și talentul cu care ele se aștern pe chipul unei femei.
Nu puteam greși mai mult.
Mai târziu, mama m-a învățat că mai important decat să imi aplic tot felul de farduri este – culmea! – să știu să le șterg. O demachiere corecta face intotdeauna minuni pentru ten. Nu se vede pe moment, așa cum s-ar vedea un fard strălucitor, dar se vede în timp. Asa ca mama m-a învățat să nu uit niciodată sa ma demachiez seara, indiferent cât aș fi de obosită, pentru a-mi păstra astfel prospețimea și curățenia tenului. Si e, jur!, cel mai simplu și util truc de mentinere a frumuseții pe care îl aplic și în ziua de astăzi.
M-am învățat de asemenea să aleg cu grijă produsele pe care le aplic pe piele. Să caut mărci de încredere și să mă uit cu atenție la ingrediente. Ea folosea, de exemplu, cremele de față de la Farmec, al căror miros plăcut parcă îl simt și acum în nări. Azi cumpăr și eu produse din aceeași gamă, cu o bucurie comparabilă celei pe care o simt când mă revăd cu un prieten vechi. E drept, ingredientele s-au mai schimbat în timp, căci studiile din domeniu au descoperit noi elemente active foarte eficiente. De exemplu, produsele din noua gamă Farmec nu mai conțin doar ingredientele tradiționale cu care eram obisnuita, ci și argan, extract de orhidee, bambus sau ceai verde. Au evoluat, cum era și normal, ținând pasul cu provocările și necesitățile diferite ale generației noastre.
Acum am, la randul meu, o fată. De doar 3 ani si-un pic. Ma uit la ea cum mă urmărește fascinata ori de câte ori îmi aplic un rimel sau un fard de obraz. Vrea și ea, căci e la vârsta la care totul trebuie testat și incercat pe propria-i piele. Si-mi dau seama ca am deja o mare responsabilitate: aceea de a o învăța ce înseamnă frumusețea.
O să-i transmit, desigur, tot ceea ce am învățat de la mama mea. O să-i explic cum să aleagă produsele pe care și le aplică pe față, la ce sa fie atentă și ce să evite. Dar, deși produsele cosmetice sunt importante și au rolul lor, o femeie nu trebuie să le devină sclavă. Nu cred că trebuie să le folosim pentru a ne metamorfoza trăsăturile, ci doar pentru a ne sublinia atuurile și pentru a ne ingriji fața, mâinile, părul. Vreau ca fata mea sa vadă frumusețea ca pe o trăsătură interioară, ca pe o atitudine personală, și nu ca pe o dependență de produse cosmetice. Vreau să se simtă frumoasă indiferent de ce-i spune lumea și să i se pară suficiente ritualurile cosmetice de întreținere.
Căci mult mai importantă decat frumusețea este încrederea. Vreau sa-i explic, când va mai crește, că există mii de femei frumoase care se uită în oglindă și nu-ndraznesc să ridice fruntea, comparandu-se in mintea lor cu idealurile intangibile văzute la televizor sau în reviste. Și există alte mii de femei inzestrate de natură cu trăsături mai puțin armonioase dar care știu să poarte cu încredere orice rochie indiferent de ce le arată cântarul, să râdă din toata inima chiar daca nu au dinți perfecți și să își iubească corpul și fața așa cum sunt ele.
Vreau ca fata mea să se simtă frumoasă și să aibă incredere că poate muta munții din loc. Și să știe că, astfel, va fi frumoasă și-n ochii ei, și in ochii celor din jur.
Iar increderea asta, absolut vitală, nu o poate deprinde decât în familie.
Cum o sa fac asta? Pai, simplu – zic eu acum. Caci vorba lui Creanga: înainte de razboi mulți viteji se arată 🙂
Voi avea grijă, în primul rand, să nu-i critic defectele fizice. Să nu o fac eu să se simtă urâtă, caci cu siguranță se vor gasi atâția alții care să o facă să sufere. Să-i arăt poze reale cu fotomodele nemachiate. Să îi explic ce înseamnă Photoshop. Să îi arăt femei de succes pe care unii nu le-ar considera frumoase. Să îi demonstrez că fericirea nu e direct proporțională cu simetria feței. Pe scurt, să o invat sa se iubească așa cum este.
Cred că există femei norocoase.
Sunt femeile care au învățat, din familie, că frumusețea vine atât din disciplina ritualurilor de îngrijire, cât si din încredere și stimă de sine.
Acestea sunt femeile cu adevărat frumoase.
(Articol scris pentru Spring Super Blog 2017)
În Căsuța Oliviei 