De ce iubesc femeile?

Scria o prietena la un momentdat pe Facebook ca toată viata si-a dorit sa concureze cu sexul masculin, sa il egaleze, sa il surclaseze, ca acum la 30 de ani sa realizeze ca femeile pe care le cunoaste sunt de fapt net superioare barbatilor si ca sunt cele ale căror lectii de viata chiar contează.

(L., prietena mea desteapta si sfatoasa, ale carei cuvinte suna mult mai inteligent in original decat le rezum eu aici.)

Si-mi dau seama ca si eu iubesc femeile. Pe toate! Nu fac discriminari. Dar parca o idee mai mult pe cele care isi fac timp si pentru birou, si pentru casa, si pentru prieten/sot, si pentru copil sau caine, care mereu vor sa se dezvolte mai mult, sa fie mai frumoase, mai feminine, mai aranjate, mai pregatite. Pentru ca asta le caracterizeaza si le uneste: femeile de azi isi doresc mereu mai mult si se impotrivesc plafonarii. Desigur, si femeile din generațiile trecute si-au dorit asta, dar contextul social le-a impus niste limite. Noi nu le mai avem si profitam din plin. Suntem experte in a ne crea singure alt gen de limite, psihologice, inchipuite, dar asta e alta poveste.

Barbatii isi doresc si ei mai mult cu siguranta, dar nu sunt la fel de transparenți legat de dorintele lor. Sau se concentrează prea mult pe nevoile de baza (alea din celebra piramida a lui Maslow) si nu fac o mare drama daca nu pot ajunge si la nevoile de varf.

O iubesc pe mama, care are mereu energie sa faca ceva – orice! – doar sa nu stea degeaba.

O iubesc pe bunica, atat de senina si inteleapta încă, preferând mereu sa faca o treaba in plus decat sa doarma la pranz.

Imi iubesc prietenele, atat de diferite una de alta încat ma intreb adeseori ce element comun ma leaga de ele toate.

Atat de diferite si totusi atat de puternice.

Cred ca asta e… Femeile pe care le stiu si pe care le iubesc sunt femei puternice. Fiecare in felul ei, in stilul ei, cu telurile ei. Si sper sa ma ridic la inaltimea lor, zi de zi.

De dragul acestor sentimente, am vrut sa citesc cat mai multe carti scrise de femei. Singura problema de care m-am lovit e ca femeile nu prea scriu carti. Poate din lipsa de timp, poate din modestie sau neincredere. O, da! Tendinta de a ne subestima si de a lasa locul barbatilor pare gravata in ADN-ul nostru. Dar stiu o femeie care va scrie intr-o zi, sper eu curand, o carte de succes si de suflet in acelasi timp.

Asa ca m-am reorientat si citesc acum multe bloguri scrise de femei. Pentru ca sunt, in general, despre sentimente. Si pentru ca astea contează în viata. Nu masinile, nu gadgeturile, nu călătoriile. Ci acele lucruri care ne fac sa frematam de emotie, sa ne simtim vii, sa trecem de la o stare la alta, sa traim.

Iubesc femeile, pentru tot ceea ce inseamna ele: nebunie, euforie, sensibilitate, dragoste, ambitie, pofta de viata.

La multi ani, din suflet, tuturor femeilor care ma inconjoara astazi, precum si celor care mi-au ghidat pasii de-a lungul anilor!

 

4 gânduri despre “De ce iubesc femeile?

  1. La multi ani, Madi! Astazi iti spun ca te iubesc si ca te-am admirat de la inceput. Atunci cand colegii nostri de facultate comentau invidios referitor la performantele tale, eu ma gandeam ca ei sunt ca vulpea care nu ajunge la struguri si ca se simt intimidati de o fata care este deasupra performantelor lor intr-o facultate tehnica. Acum te admir pentru felul in care reusesti sa gasesti echilibru si sa nu neglijezi ceea ce iti place, ceea ce te face fericita, ceea ce iti doresti. Poate vei fi tu persoana care va scrie acea carte 😀

    Apreciază

  2. Mai tare mi se pare ca eu nu te cunosc. Sunt colega de gimnaziu a sotului, dar cu ajutorul facebook-ului si acestui blog te descopar si te vad asa cum esti : un om care a adunat toate calitatile prietenelor, a mamei si a bunicii ca intr-un buchet frumos de primavara. Am ales primavara ca asa te vad: proaspata, tonica, simpla si mereu renasti. Iti transmit o calda imbratisare, mamica si femeie minunata!!!

    Apreciat de 1 persoană

    • Multumesc, Paula, pentru cuvintele frumoase. Din păcate, în lumea asta veșnic grăbită, parcă ne e tot mai greu sa ne cunoaștem unii pe alții în interacțiunea față-n față, si-atunci scrisul ajută, ne dă mai mult curaj sa spunem lucruri pe care altfel le-am tine bine ascunse 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s