Am asteptat cu sufletul la gura noua productie a teatrului de opereta Ion Dacian, Fantoma de la Opera. Pe de o parte, pentru ca mi-a placut extraordinar de mult Romeo si Julieta si speram la ceva similar, pe de alta parte pentru ca din distributie fac parte Florin Ristei si Adrian Nour, pe care de-abia asteptam sa ii vad.
Speranta nu mi s-a implinit, din pacate. Daca Romeo si Julieta s-a remarcat prin modernism si prin arii reinterpretate intr-o varianta destul de „catchy”, care iti rasunau in cap zile bune dupa reprezentatie, Fantoma de la Opera a ramas in schimb in sfera clasicului si a mizat pe crearea unei atmosfere pe cat de gotice, pe atat de dramatice.
Experienta a fost in egala masura surprinzatoare si dezamagitoare. Surprinzatoare pentru ca am ramas impresionati de noua cladire a teatrului, ce se ridica in sfarsit la nivelul celor din vest. Totul e nou, amenajat cu bun gust, exista un „bar” select in interior si multe idei decorative care bucura ochiul (de exemplu, candelabrul facut din instrumente muzicale din sala de la intrare).
Decorurile si efectele speciale puse in scena au fost si ele spectaculoase, dovedind ca noua locatie e mult mai ofertanta si din acest punct de vedere. Ansamblurile miscatoare, luminile, aburul, toate au creat o atmosfera deosebita si ne-au transpus rapid in lumea fantomei de la opera.
Singurul lucru care ne-a dezamagit a fost faptul ca nu am inteles 50% din piesa. Aici putem da vina in egala masura pe urechea noastra neformata, dar si pe lipsa de experienta in opereta (cred eu) a unor actori ca Nour si Ristei. Daca ariile Irinei Baiant au fost impecabile si perfect inteligible, dictia colegilor ei mi s-a parut a lasa mult de dorit. In plus, melodiile au fost traduse, dupa parerea mea, intr-un limbaj prea rigid, folosind pe alocuri arhaisme sau oricum cuvinte nu foarte des intalnite. Fapt ce e a contribuit si mai mult la „neintelegerea” textului.
Partea instrumentala si interpretarile vocale au fost ok, nimic de spus, dar parca ne-ar fi placut sa intelegem si cuvintele de dincolo de muzica. Totusi, sunt convinsa ca o persoana obisnuita cu genul si cu o ureche formata nu ar fi avut dificultati la fel de mari ca noi in a intelege mesajul. 🙂
In concluzie, recomand cu drag teatrul de opereta. Pentru amatori – Romeo si Julieta, pentru o experienta care n-are cum sa dea gres; pentru experimentati – Fantoma de la Opera, mult-asteptata vedeta a musicalurilor de pretutindeni.
O selectie de instantanee foarte reusite, aici.
În Căsuța Oliviei 
Lasă un răspuns