N-am mai scris de foarte mult timp. Uneori ma intreb de ce, si mai ales cum aleg momentul cand scriu aici.
Am început acest blog din dorinta sincera de a lasa în urma niște informatii care inca nu existau pe internet la momentul respectiv si de a ajuta alte persoane, dar astfel de subiecte si ocazii sunt rare. Asa ca am continuat din egoism, pentru ca am simțit ca scrisul ma ajuta sa ma descarc si sa ma simt mai bine.
De fapt, in afara articolelor de tip recomandare, care deservesc scopului inițial al blogului, am observat ca imi doresc sa scriu in 2 situații: cand ma simt oarecum nefericita sau, in extrema, cand ma simt foarte fericita 🙂 Sentimentele de mijloc nu sunt marcate prin nimic, se pierd in istorie si in rutina zilnica.
De cele mai multe ori scriu atunci când ma simt neinteleasa, singura, deviata de la obiectivele mele, antisociala. Scriu pentru a-mi face ordine în ganduri si pentru a despica firul in patru, caci o concluzie la care am ajuns dupa o perioada lunga de aparenta nefericire e ca marea problema pe care o am eu e cu mine, nu cu alții. Nici cu sotul, nici cu copilul, nici cu parintii, nici cu colegii, nici cu prietenii. Nu, pana nu o sa ma simt bine in pielea mea si nu o sa ma accept asa cum sunt, nu o sa fiu acea persoana mereu optimista si pozitiva care as vrea sa fiu.
Anyway, ziceam ca de cele mai multe ori scriu cand sunt trista. Ei bine, azi scriu pentru ca sunt vesela. Am luat o decizie proasta de a petrece prima jumătate de zi la un show aviatic, eu si jumătate de Bucuresti, am mers bara la bara, am mers prin soare cu copilul in brate mult prea mult, dar am văzut avioane, am ras de sot cum alearga sa inalte zmeul si a fost fain. Am fost la cumparaturi singura si am pierdut timpul uitandu-ma la haine pe care oricum nu voiam sa mi le cumpar, apoi am condus cantand. Am incheiat seara alături de Nico, amintindu-ne impreuna de Fiochi di Cottone, Papa Gambalunga, Sailor Moon si Candy-Candy, band o Silva neagra si râzând cu lacrimi. Ma culc langa o mogaldeata mica, ce probabil le viseaza pe Anna și pe Elsa zburand cu avionul.
Pare usor sa fii fericit, cum de uitam secretul atat de des?
În Căsuța Oliviei 