Magic Eraser

Mi-a spus o prietena ca gasesc la DM un fel de buretel magic care sterge orice urma de pata. Magic Eraser.

Si pentru ca sunt incredibile conexiunile pe care le face creierul nostru, la acest burete mi-a fugit gandul azi. Atunci cand am realizat ca sunt unii oameni care au capacitatea unică de a uita instant toate lucrurile bune pe care le-ai făcut de-a lungul timpului în momentul în care le greșești cu ceva. Suntem prieteni, ne e bine, dar uite ca poate am azi o zi mai proasta, spun ceva neinspirat si zbang! Magic Eraser! Presupusul prieten uita tot ce a fost bine pana in acel moment si ramane ofensat pe viață de greseala ta, de cele mai multe ori inconștienta.

Cei mai multi oameni îmi par, sincer, complet intoleranți la greșeală. Poate e vreo sechelă din copilăria lor ce le-a creat această așteptare nerealista a perfectionismului. Dar suntem cu toții oameni. Azi mai buni, mâine mai puțin buni. Azi mai prezenți, mâine mai absenți. Cu toții greșim. Dar eu cred ca o greșeală nu ne definește. E doar un comportament de moment, din multitudinea de comportamente pe care le afisam de-a lungul vietii. Iar un om ar trebui sa fie perceput ca fiind suma faptelor sale, pe o perioada mai lunga de timp, nu minimul sau maximul valorii acelor fapte.

Azi m-am simtit brusc foarte trista auzind despre declaratia unui fost coleg care isi exprima dezamagirea la adresa mea. Eu nu-mi amintesc sa ii fi gresit cu ceva, el cu siguranta nu mi-a spus. Si chiar de i-as fi gresit cu ceva la un momentdat, a fost fara intentie. Si chiar de i-as fi gresit cu ceva la un momentdat, ma pot gandi la atat de multe clipe in care l-am ajutat. Nu l-am barfit, nu l-am judecat, nu l-am criticat, ba chiar am zis numai de bine, am crezut in el si l-am sustinut. Si zbang! De undeva din neant, Magic Eraser loveste si de data aceasta. Am facut eu ceva, nu stiu ce, care a deranjat. Si restul a devenit istorie.

Pacat. Imi place sa cred ca oamenii care ma cunosc cu adevarat stiu ca n-as face nimic care sa deranjeze pe altii. Ba sunt prea altruita din punctul asta de vedere si-mi pasa mult prea mult (pentru sanatatea mea mintala) de parerea celorlalti. Si ma doare al naibii de tare dezamagirea altora care se cramponeaza in niste detalii sau perceptii personale, tac malc, si sterg cu buretele restul.

E trist.

Dar eu sunt mica si necunoscuta, asa ca si oamenii care ma dezamagesc sunt din fericire putini. In aceeasi nota, ma gândeam aseara cu tristețe la toate persoanele publice în jurul cărora se creeaza o forfotă mass-media la orice acțiune sau părere ce deviază de la normal sau obișnuință. Inițial aveam aici și niște exemple, dar le-am șters pentru a nu mai crea la rândul meu alte valuri. De altfel, numele nici nu sunt importante, cu atât mai mult cu cât nu le susțin în vreun fel cauza. Dar mă enervează stirile care pun o etichetă si discrediteaza complet o persoană și o viață pe baza unui singur aspect sau a unei singure fapte din existenta lor. Mai ales că acțiunile oricăreia dintre aceste persoane publice nu ne influențează direct viața niciunuia dintre noi. Ele sunt doar un exemplu al faptul ca se poate si altfel, doar o opțiune – diferita – pe care nu ne obliga nimeni sa ne-o insusim.

O optiune care nu ni se impune.

Fiecare avem viața noastră și suntem liberi să luăm propriile decizii, bazate pe propriile convingeri, experiențe sau contexte. Optiunea altora e pur informativă si ar trebui sa aiba darul de a ne face sa reflectam si de a lua decizii personale, potrivite, echilibrate. Și atunci, de unde vine valul acesta general de ură in momentul in care opțiunea sau comportamentul altuia contravine convingerilor noastre, deși nu ne afectează în niciun fel? Suntem siguri că ei greșesc și noi avem dreptate? Și dacă ei greșesc, de ce nu au dreptul asta? De unde vine aceasta asteptare nerealista ca persoanele publice au responsabilitatea de a fi perfecte si ca ele nu pot să greșească? N-au si ele aceleasi limitari, probleme sau framatari ca noi ceilalti?

De obicei au ajuns persoane publice datorită unor alte talente, nu pentru că ar deține adevărul absolut în vreun domeniu. Atunci hai sa le acceptăm deciziile că și cum ar fi doar deciziile lor si sa ii privim ca pe niste oameni obisnuiti. Sunt vedete create de mass-media, uneori fara voia lor, nu niste autoritati intr-un domeniu care isi impun parerea asupra maselor. Se face prea multa valva din nimic, parerea mea.

Si lasand la o parte tot tam-tam-ul din jurul unor subiecte controversate, persoanele astea au facut poate si lucruri bune. Pentru altii. Asta se uita? Magic Eraser? O opinie diferita le discrediteaza tot restul vieții?

Eu zic ca ne-ar prinde tuturor bine mai multa toleranta. Toti suntem oameni, cu suisuri si coborasuri. Hai sa nu uitam sa vedem padurea din cauza uscaciunilor, si sa mai privim si-n ograda noastra inainte de a arata cu degetul spre ceilalti.

Fiecare om are parti bune si parti proaste. Conteaza doar ceea ce alegi tu sa vezi in ceilalti.