Scriu.

In fiecare seară, înainte de culcare, scriu. Intens, sincer, cu patos, cu bucurie sau cu supărare, după cum a fost ziua în curs.

Îmi revin amintiri de mult uitate si le aștern în scris. Mă revolt la gândul a ceva ce am citit, văzut sau trăit și scriu. Mă entuziasmez si fac planuri, visez la o lune mai frumoasă si mai tolerantă, si scriu.

Doar că in gând.

Îmi imaginez cum se înlănțuie argumentele, îmi construiesc tot discursul, mă întorc din șirul ideilor special pentru a reformula o propoziție dinainte, înlocuiesc un cuvânt cu altul care parcă s-ar potrivi mai bine, si scriu. Citesc apoi tot în gând ce a ieșit, mă bucur si ma culc mulțumită, declarand răspicat că maine o să transcriu pe calculator sau hârtie tot ceea ce am scris azi în gând.

Doar că azi e mereu azi, iar mâine parcă nu mai vine niciodată.

Azi am încercat să scriu un articol pe blog pe care îl am în cap și la care tot bibilesc de o săptămână întreagă. Părea perfect pe tărâmul gândurilor, doar ca degetele mele au rămas complet blocate, incapabile sa mai facă traducerea.

Nu pentru că nu îmi mai aminteam ce-aș fi vrut să scriu, ci pentru că momentul trecuse și nu mai simțeam la fel de actual mesajul pe care voiam să il transmit.

Poate mâine va fi despre fostele zile de azi.

Dar azi-azi e doar despre toate acele zile de mâine care nu s-au mai materializat.

Între timp, închid ochii, iau perna in brațe și scriu.

Anunțuri

5 gânduri despre “Scriu.

    • Să visăm la mult liber, dar sa acceptam ca e posibil să rămână doar un vis 🙂 sau sa învățăm să jonglam cu toate momentele din zi si sa profitam la maxim de fiecare dintre ele! Ehei, ce bine si simplu suna în teorie! 🙂

      Apreciază

  1. Subscriu! Recunosc cinstit ca eu nici nu am fost in stare sa imi raspund intrebarii „de ce nu reusesc sa le astern si pe hartie?”. Nu cred ca timpul e de vina (si nici lipsa lui), cel putin nu in cazul meu.

    Uneori cred ca acele momente, acele simtiri, se traiesc mai intens cu ochii inchisi (si / sau cu mainile inerte). In gand, sunt magice si se leaga unele de altele cu o curisvitate greu de articulat sau de pus pe hartie. Ce frumos ar fi sa putem comunica prin intermediul gandurilor! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Așa e, nici eu nu cred că timpul e principala problemă. Mai degrabă motivația si starea de spirit. În cazul meu, n-am nevoie de o motivație să mă gândesc, dar am nevoie de o motivație să scriu. Care motivație vine de obicei automat atunci când mă simt mai copleșită de evenimente, pentru că scrisul e la fel de relaxant ca un masaj 🙂 doar că atunci când sunt în starea copleșită de evenimente, probabil că evenimentele nu-mi lasa timp să scriu. 🙂 Dar e foarte bine ca avem atât de multe de spus în gând, chiar daca totul rămâne inchis aciolo. e semn că nu trecem prin viață cu indiferenta.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s